În timpul când în America de Nord încă
domnea sclavia, un fermier şi-a cumpărat un sclav. Fermierul nu era creştin.
Sclavul cumpărat Îl cunoştea pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. El
avea numele special „Bulgăre de zăpadă”, cu toate că era negru ca tăciunele.
Totuşi, numele îl avea pe drept, pentru că inima lui era spălată prin sângele
lui Hristos, Mielul lui Dumnezeu, iar de aceea era „mai alb decât zăpada”
(Psalmul 51.7).
Într-o zi, stăpânul său i-a spus:
- După
cum am auzit, tu cânţi şi te rogi şi vorbeşti cu alţii despre Dumnezeu şi
despre sufletul omului. Fii bucuros că trupul tău are tot ce-i trebuie, de ce
mai trebuie să te îngrijeşti de sufletul tău?
Negrul a răspuns:
- Massa,
să nu mă îngrijesc de cea mai bună parte a mea, de bunul meu cel mai preţios,
de comoara mea cea mai mare?
- Ah, prostii, l-a întrerupt stăpânul,
sufletul tău nu este, cu siguranţă, o comoară mare nici pentru tine, nici
pentru mine, nici pentru altcineva din această lume.
- Este adevărat, a răspuns Bulgăre de
zăpadă, dar el are o mare valoare pentru Mântuitorul. Am două mâini – dacă una
este tăiată, o mai am pe cealaltă. Am de asemenea doi ochi – dacă unul este
orb, celălalt mai poate vedea. Dar, Massa, am numai un suflet – dacă acesta
este pierdut, atunci totul este pierdut. Atunci nu mai am nimic. De aceea
trebuie să am grijă de sufletul meu.
Cât de preţios este pentru un om să aibă
certitudinea că sufletul său este răscumpărat prin sângele Mielului lui
Dumnezeu!
Ai şi tu
această certitudine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu