Păstorul cel bun

   O fată de doisprezece ani păștea în munți turma de oi a părinților ei. De câtva timp avea ca ajutor un câine mare, dar care avea, din păcate, câteodată un comportament imprevizibil, devenea chiar răutăcios.

   Într-o seară, cu puțin timp înainte de mânarea turmei spre casă, câinele a sărit la fată și a mușcat-o de obraz. Fata neînfricată a mânat repede turma în vale, în staul. Doar după aceea a alergat la părinții ei și le-a relatat ce se întâmplase. A fost chemat repede medicul, care a trebuit să facă o injecție cu narcoză și să coase rana și să o bandajeze. Când fata și-a revenit, a spus:

   - Ce bine că s-a întâmplat spre seară, cu puțin timp înainte de mânarea turmei spre casă!

   - Ce ai fi făcut, dacă câinele te-ar fi mușcat o oră mai devreme? Nu ai fi venit imediat acasă? a întrebat-o medicul.

   Fata l-a privit mirată:

   - Și atunci ce s-ar fi ales de oile mele, dacă le-aș fi lăsat singure?

   Numai „cel plătit” păresește oile și fuge. Fata aceasta a avut un bun exemplu în Domnul Isus. El este Păstorul cel bun, care nu-Și părăsește niciodată oile.