William Colgate, un băiat de 16 ani, a fost
nevoit să părăsească de timpuriu casa părintească pentru a-și câștiga singur
existența. Toate bunurile sale erau constituite dintr-o mică legătură pe care o
purta în spate. A mers pe vechea cărare care ducea spre interiorul orașului New
York. Pe drum, a întâlnit un fost vecin care era căpitanul unei bărci de canal.
- Unde te duci, William? l-a întrebat acesta
pe băiat.
- Nu știu, a fost răspunsul băiatului. Tatăl
meu este prea sărac ca să mă mai țină acasă, așa că a spus că trebuie să mă întrețin
singur.
- Ei bine, acest lucru nu este chiar așa de
rău, a spus căpitanul. Dar ai grijă să începi bine acum, și vei reuși și în
continuare. – Ce ai învățat?
- Oh, nu prea multe până la șaisprezece ani!
- Nici la școală nu ai mers până la această
vârstă, nu-i așa?
- Nu, nu! Singurele mele abilități
profesionale sunt fabricarea săpunului și a lumânărilor!
- Ah, bine! a spus căpitanul. Acum doresc să
mă rog cu tine și să-ți dau câteva sfaturi. Apoi te voi lăsa să pleci!
Au îngenuncheat și bătrânul s-a rugat pentru
William.
La despărțire, căpitanul i-a spus băiatului:
- Vei vedea, în curând cineva va fi cel mai
important fabricant de săpun din New York! Dă-i inima ta Domnului Isus Hristos!
Dă-i Domnului din fiecare dolar pe care îl vei câștiga ceea ce-i aparține Lui!
Fă un săpun bun! Să ai o inimă deschisă pentru cei săraci! Atunci vei deveni
cel mai important producător de săpun!
William i-a mulțumit pentru sfaturi, și-a
luat rămas bun și s-a îndreptat spre marele oraș. Străin, fără adăpost, fără
prieteni sau cunoștințe, a rătăcit prin oraș în căutarea unui loc de muncă.
În curând a fost angajat la un producător de
săpun. Era doar o afacere mică.
Sfaturile bătrânului căpitan l-au însoțit pe
William. În scurt timp, el s-a întors la Dumnezeu și a dat primul dolar pe care
l-a câștigat pentru cauza lui Dumnezeu. – Acum citea cu sârguință Biblia și a
văzut că israeliții din vremea Vechiului Testament trebuiau să dea zeciuiala
din toate veniturile lor Domnului și erau binecuvântați. De atunci, și el a dat
zeciuiala.
Datorită abilităților lui William Colgate,
mica fabrică de săpun a prosperat, iar el a ajuns la responsabilități mai mari.
În curând a reușit chiar să preia întreaga afacere și a devenit singurul
proprietar al magazinului!
Cu bucurie, William Colgate Îi dădea acum
Domnului două zecimi din toate veniturile sale. Dumnezeu a răsplătit această
credincioșie în mod minunat. Afacerea sa a devenit vestită în întreaga lume și
veniturile sale au crescut într-o asemenea măsură, încât el a dat din ce în ce
mai mult și, în cele din urmă, cea mai mare parte a veniturilor sale pentru
cauza lui Dumnezeu. Cu mica parte rămasă, el a avut suficient pentru sine și echipa
sa.
Copii, aici vedeți cum Dumnezeu poate
binecuvânta! Țineți minte acest lucru și acționați și voi cu credință! Dar
Dumnezeu vrea doar donatori care dau de bunăvoie și cu bucurie. Biblia spune:
„Pe cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu”
(2 Corinteni 9.7).
Cine credeți că experimentează contrariul? –
Cel care bagă totul în buzunar pentru el însuși și cheltuie și risipește banii
inutil, pierde binecuvântările prețioase și se află sub blestem. Cât de trist!
Binecuvântarea Domnului îmbogățește fără
efort!
„Aduceți însă la casa vistieriei toate
zeciuielile ... puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți
vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste
voi belșug de binecuvântare” (Maleahi 3.10).
„Cine seamănă puțin, puțin va secera; iar
cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima
lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie îl iubește
Dumnezeu” (2 Corinteni 9.6,7).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu