Uneori, când
intru de afară în sala de clasă, aproape că mi se taie respirația - aerul este
atât de viciat, iar elevii nici măcar nu au observat. Primul lucru pe care îl
fac este să deschid ferestrele. Avem nevoie de ferestre deschise pentru aer
curat!
Dar,
bineînțeles, nu vreau să vorbesc aici despre aerul proaspăt din sălile de
clasă, pentru că mă gândesc la altceva. Avem nevoie de ferestre deschise și
spre cer - pentru dialogul cu Dumnezeu, pentru ca sufletul să respire. Îl cunoști
probabil pe omul lui Dumnezeu din Vechiul Testament care avea ferestrele
deschise spre Ierusalim și îngenunchea de trei ori pe zi pentru a vorbi cu
Dumnezeul său... Acesta a fost Daniel, un înalt funcționar guvernamental, care
cu siguranță avea o "agendă plină". Dar aceste trei
"întâlniri" cu Dumnezeu aveau pentru el prioritate absolută! În acele
momente nimeni nu i se putea adresa.
Să ne lăsăm
impulsionați de exemplul lui Daniel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu