Era 1
ianuarie 1995, când o furtună puternică făcea ravagii pe Marea Nordului. Vântul
era atât de puternic, încât mătura apa cu până la 100 kilometri pe oră.
Valurile erau uriașe - unele aveau peste 13 metri înălțime. Apa era rece ca
gheața și toată lumea se bucura că se afla acasă la căldură și nu trebuia să
iasă afară.
Chiar
în timpul acestei furtuni, nava de marfă Linito se afla în primejdie pe
mare, era pe cale să se răstoarne. Echipajul navei Linito a lansat rapid
prin radio un apel după ajutor. O echipă de salvare din Olanda a pornit în
ajutorul navei Linito. Dar furtuna a devenit din ce în ce mai violentă
pe drum, astfel încât unul dintre salvatori a căzut peste bord.
În
timp ce echipajul navei Linito era salvat de o altă navă, salvatorii
olandezi au lansat la rândul lor un apel de urgență prin radio: Un om a căzut
peste bord!
Acel
mesaj radio a fost recepționat de Asociația germană de căutare și salvare
maritimă. Echipajul a pornit imediat la drum. La bordul crucișătorului de
salvare Alfried Krupp erau doi salvatori marini, Bernhard Gruben și
Theo Fischer. Ei au pornit curajoși în timp ce vântul bătea tot mai tare. În
acest timp, colegul lor olandez, care căzuse în apă, a fost salvat de un
elicopter. Ca urmare s-au îndreptat spre stația lor.
Dar pe
drumul de întoarecere s-a întâmplat ceva groaznic: un val uriaș a lovit nava
lui Bernhard Gruben și Theo Fischer. Alfried Krupp s-a răsturnat în
marea furtunoasă și s-a rotit 360 de grade.
Catargul
s-a rupt, câteva ferestre s-au spart de apă și astfel, apa a pătruns în navă.
Salvatorul Teo Fischer a fost aruncat peste bord și împins în marea înghețată.
Colegii săi au transmis un semnal de urgență, dar aveau la dispoziție doar o
stație radio portabilă cu rază de acțiune redusă.
Mayday,
Mayday, Mayday (acesta este un semnal de urgență în limba engleză) au transmis
colegii săi. De pe țărm a decolat un elicopter care urma să salveze echipajul
navei Alfried Krupp. În curând au găsit nava, care era aruncată încoace
și încolo de valuri. Elicopterul a trebuit să se întoarcă, deoarece salvarea nu
era posibilă: nava se învârtea în continuu în valuri. Dintr-o dată, un val mare
l-a aruncat pe Bernhard Gruben peste bord, în marea agitată a Mării Nordului.
Abia
două ore mai târziu, o navă de salvare din Norderney a ajuns la Alfried
Krupp și, după o călătorie obositoare de câteva ore, a reușit să remorcheze
nava avariată într-un port. Din cei patru marinari ai navei de salvare, doar
doi s-au întors. Theo Fischer și Bernhard Gruben și-au pierdut viața în mare,
pentru că au vrut să-i ajute pe alții. S-au aventurat de bunăvoie pe marea
furtunoasă, deși știau cât de periculoasă era misiunea lor de salvare.
Ceea
ce este deosebit la salvatorii marini este faptul că ei vor să-i salveze pe
alții din pericole sau accidente. La fel este și cu cel mai mare Salvator: Isus
Hristos. El a venit de bunăvoie pe pământ, ca să-Și dea viața acolo pentru alți
oameni. Fiecare om are nevoie de salvare pentru păcatele sale. Și tocmai pentru
aceasta a murit Isus la cruce. Cine crede în El este salvat. Și după ce Isus
Hristos este Salvatorul tău, El te ajută întotdeauna când ești în necaz. Te
poți ruga oricând Lui. Aceasta este ca o transmitere radio, pe care Domnul Isus
o aude.
Salvatorii maritimi
Salvatorii
maritimi ai Societății Germane pentru Salvarea Naufragiaților vin întotdeauna
în ajutor atunci când oamenii se află în pericol pe mare, se rănesc sau când
nava lor se defectează. Indiferent de vreme, salvatorii maritimi ies în larg
imediat ce află de o urgență sau de o problemă. Motto-ul lor este: „Noi ieșim
în larg când alții intră”. Ce este deosebit de impresionant este faptul că
salvatorii maritimi fac toate acestea în mod voluntar și sunt plătiți doar din
donații.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu