La porțile Sodomei (Geneza 19)

 Avraam s-a bucurat de trei privilegii deosebit de prețioase: i s-a îngăduit să pregătească o gustare pentru Dumnezeu, a avut parte de o părtășie strânsă cu Dumnezeu și a fost părtaș la planul Său, și a putut mijloci pe lângă Dumnezeu în favoarea lui Lot, „fratele” său.

Lot locuia chiar la porțile Sodomei! Oare faptul că Chedorlaomer l-a luat pe Lot și familia sa nu a fost un avertisment pentru el? Cât de puternic trebuie să fi fost Lot atras spre Sodoma — spre „lume” — de vreme ce s-a întors acolo după eliberarea lui!

Încă o dată, Avraam s-a îngrijit de el. După ce Dumnezeu a hotărât judecata asupra Sodomei, Avraam a mijlocit pentru Lot. Rugămintea sa izvora din inimă. El nu a fost călăuzit nici de o „fire umanitară”, nici de un „simț al conștiinței sociale”; dimpotrivă, harul lui Dumnezeu a lucrat nestingherit înlăuntrul său. Avraam era conștient de acest har, se încredea în el și a devenit mijlocitor – pentru Lot.

Lot, la porțile Sodomei! El își părăsise vechea locuință — legătura sa cu Avraam —, abandonând-o pentru totdeauna în schimbul unui loc în sfatul Sodomei, al unui loc printre cei care, potrivit verdictului lui Dumnezeu Însuși, erau „răi și afară din cale de păcătoși” (Geneza 13.13; vezi și 1 Ioan 2.15–17; Psalmul 69.12).

După ce Lot a fost salvat din mâinile lui Chedorlaomer, a venit momentul potrivit să se despartă de Sodoma. Însă acea zi trecuse fără ca Lot să profite de ocazie. Nu luase în seamă avertismentul. Acum, nu mai avea nicio putere; credința nu mai lucra în el. Inima sa, prinsă cu totul în mreje, se agăța de acel oraș. Acolo dobândise bogăție și onoare. Și tocmai de aceea nu se putea îndura să-l părăsească.

Lot nu a fost o mărturie al lui Dumnezeu nici pentru locuitorii Sodomei, nici pentru propria sa familie. Când a încercat să-și avertizeze familia, cu puțin timp înainte de venirea judecății, a părut în ochii lor ca cineva care „glumește”. Nu l-au luat deloc în serios. Consecințele necredincioșiei sale au fost cumplite pentru cele două fiice ale sale!

Nici Lot nu a reușit vreodată să găsească fericirea. Așa cum ne spune Cuvântul lui Dumnezeu, el își chinuia sufletul neprihănit zi de zi prin ceea ce vedea și auzea (2 Petru 2.8).

Părtășia cu Dumnezeu nu însemna nimic pentru el. Când judecata s-a abătut în cele din urmă asupra Sodomei, el a pierdut totul. Este adevărat, a fost salvat pentru că era un „om neprihănit”, însă această salvare a venit cu greu (2 Petru 2.7-8).

Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaș cu Dumnezeu (Iacov 4.4).