A vorbi și a face

   Andreea și-a propus să asculte de mama ei și astfel să fie o oiță ascultătoare a Bunului Păstor. Dar când ceva se făcea împotriva voinței ei, când mama spunea un „nu“ hotărât, atunci Andreea uita de bunele ei intenții, se supăra și bătea din picioare. Nu era deloc plăcut să o vezi astfel.

   Ieri dimineața s-a întâmplat iarăși o astfel de scenă. După-masa când mama s-a întors din oraș de la cumpărături, a spuse către Andreea:

   - Am vrut să-ți aduc două prăjituri cu nucă.

   - Și de ce nu mi-ai adus? întrebă Andreea nedumerită.

   - M-am gândit că este destul că am vrut.

   - Doar a vrea nu are valoare, spuse Andreea și privi gânditoare înainte. Apoi alergă la mama și își puse brațele în jurul gâtului ei. Ea a înțeles ce a vrut să-i spună mama.

„Să faceți orice vă va zice“ (Ioan 2.5).