Sorina a scris cu grijă ultimul cuvânt din
compunerea ei.
În sfârșit era gata povestirea imaginată de
ea pentru concursul de povestiri organizat de o revistă pentru copii. Sorina
era sigură că povestirea ei e reușită: o povestire captivantă cu un sfârșit
uimitor și hazliu totodată.
Era convinsă că va primi un premiu. Nu
avusese niciodată idei așa de bune! Sorina a împăturat cu grijă cele opt foi
scrise și le-a pus într-un plic mare. Cu ajutorul mamei a cântărit plicul pe un
cântar și apoi a lipit trei timbre în colțul drept superior.
- Mă
duc la cutia poștală, mamă! a spus ea mamei în timp ce își îmbrăca jacheta.
Din fericire, mama a aruncat o privire pe
plic.
- Sorina,
a zis ea, toată osteneala ta e în zadar, dacă nu scrii pe plic adresa revistei
și adresa ta.
- Mamă, ce m-aș face fără tine! a strigat
Sorina și în două minute a scris adresele.
Au trecut două luni până a primit un
răspuns. Din mulțimea compunerilor, povestea ei a câștigat premiul doi: un
rucsac plic cu cărți. Sorina a fost bucuroasă și totodată mândră. Bucuria ei a
fost și mai mare când a putut desface pachetul primit.
- Închipuie-ți,
i-a amintit mama Sorinei, ce s-ar fi întâmplat, dacă ai fi uitat să scrii
adresele: scrisoarea ta n-ar fi ajuns niciodată, iar tu ai fi fost dezamăgită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu