Demult, odată undeva...

Demult, odată undeva

o mamă tânără era,

un singur copilaș avea

și-atât de mult ce ea-l iubea,

cu nani-nani-l dezmierda,

cântări de leagăn îi cânta,

povești frumoase-i povestea

și seara când îl adormea,

și-n zori când fiul se trezea...

Atât de mult se bucura

când copilașul îi zâmbea

și dulce-dulce gângurea:

mă-mi-ca mea,

mă-mi-ca mea...

Dar într-o seară-n asfințit

venit-a-n cuibul lor iubit

un oaspe trist și nedorit:

copilul drag s-a-mbolnăvit,

n-a mai zâmbit,

n-a mai vorbit,

în ochi lumina-i s-a topit

și obrăjorii-i s-au pălit,

la căpătâiul lui iubit

plângea măicuța plâns sfârșit.

În timpul cât a suferit

măicuța lui n-a mai dormit,

l-a tot vegheat

și l-a-ngrijit,

s-a tot rugat

și s-a gândit.

Apoi când nu s-a așteptat

venit-a ceasu-ndurerat:

s-a stins copilul pe-nserat.

Măicuța lui l-a-nmormântat

lângă biserica din sat

sub un cireș înrămurat

cu plâns adânc și mult oftat.

Apoi sta zile-ntregi așa

lângă mormânt și tot plângea,

pe nume fiul și-l chema

și aștepta... și aștepta,

dar nimeni nu-i mai răspundea

și nimeni nu mai gângurea:

mă-mi-ca mea,

mă-mi-ca mea.

Atât a plâns

și-a tot chemat,

că trupul ei îndurerat

s-a stins acolo-nsingurat

lângă mormântul neuitat.

...Cireșu-n frunze l-a-ngropat.

Dar ochii ei când s-au topit

în locul lor au răsărit

doi cireșei îngemănați,

cu albe flori încununați,

crescând îmbrățișați așa,

covor de flori din ei cădea

când vântul blând îi legăna

peste morminte s-așternea

și parcă unul gângurea:

mă-mi-ca mea,

mă-mi-ca mea.

Ce dragostea-a putut avea

de-acest copil mămica sa,

ce dragoste mai mare-ar fi,

cine-ar putea

mai mult

iubi?

Dar voi să știți: e Cineva

ce ne-a iubit mai mult de-așa!

ISUS HRISTOS

din cer venit

pentru noi toți a suferit,

a fost legat,

a fost lovit,

apoi pe cruce răstignit

și îngropat,

și străjuit...

Dar n-a putut fi biruit,

căci a-nviat

și S-a-nălțat

în cerul binecuvântat

și-acolo, loc preafericit

la toți cei buni

a pregătit.

El este-n cer,

dar e și-aici

cu toți cei buni,

curați

și mici.

Trimite dragii îngerași

la toți copiii drăgălași,

la cei ce-ascultă

și sunt buni,

iar ei i-nvață

rugăciuni

și-i însoțesc pe orice căi,

și îi feresc de oameni răi,

și îi păzesc în somnul lor

să doarmă dulce

și ușor:

și îi ajută

și le spun

să-nvețe tot

ce-i sfânt

și bun...

O mamă poate c-ar putea

copilul ei a și-l uita,

dar, o, Isus,

El nu-I așa!

Pe-ai Lui în veci nu-i va uita!

În anii buni sau vreme grea

pentru ai Lui, iubirea Sa

nici va pieri, nici s-ar schimba,

ci-n veci de veci e tot așa.

O, Te iubesc și eu, Isus,

și-Ți mulțumesc că mi-ai adus

atâta har din cer de sus,

mi-ai dat părinți ce mă iubesc

și blânzi, în calea Ta mă cresc,

mi-ai dat Cuvântul Tău să-l țin

și rugăciunea să mă-nchin,

și mintea ca să Te-ascult,

și-ndemn să Te iubesc mai mult.

Te rog s-asculți rugarea mea

și să mă ții în paza Ta,

părinții dragi să mi-i păzești,

lumina Ta mai mult să-mi crești,

fă-mi glasul meu mereu mai blând

Cuvântul Tău, mai treaz în gând.

Iar sufletele, la sfârșit,

să ni le duci, Isus iubit,

în cerul Tău preafericit,

să fim acolo-n nesfârșit

cu Tine, Domnul preaiubit.