Micuța pasăre, care se află la
picioarele lui Costi, este moartă. Ciocul extrem de mic este deschis, penele sunt
răvășite, nu mai sunt strălucitoare. Costi se ghemuiește în fața păsării și o
privește. „Nu se mișcă“, șoptește Costi, „nu se va mai mișca niciodată!“
Deasupra lui în crengile bătrânului fag ciripește o pasăre. Costi se uită trist
în sus. Oare să fie mama pasăre?
Cu atenție, Costi împinge vechea
sa lopățică de nisip sub corpul rece. El duce păsărica la gaura pe care a săpat-o
în pământul negru. Apoi umple iarăși gaura cu pământ și pune deasupra o piatră
strălucitoare. Acum știe unde a înmormântat micuța pasăre. Costi aude foșnetul
frunzelor bătrânului fag. Aude și cum două păsări ciripesc.
Acum două săptămâni a murit
străbunica lui Costi. Era așa de bătrână și așa de bolnavă! Tata a spus: „Corpul
este ca o casă. Străbunica a ieșit din casa veche. Acum are o casă minunată la
Dumnezeu în cer. O casă, care nu se învechește niciodată. Străbunica s-a
bucurat de această casă, Costi!“
„Ea L-a iubit pe Domnul Isus,
tată, așa-i?“ a întrebat Costi. Tata a încuviințat. Atunci Costi a știut, că
odată o va revedea pe străbunica: în casa ei nouă, minunată în cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu