Nesigure, Victoria şi Cristina se uitau una la alta. Ce a spus tata?
- Fiţi
atenţi, copii. Mama este foarte bolnavă. Tocmai a fost doctorul aici. Mama
trebuie să rămână în pat şi în următoarele zile nu are voie să se ridice deloc.
- Şi cine ne face acum de mâncare? Cristina nu îşi poate aduce aminte,
când a fost mama ultima oară bolnavă. Şi trebuie încă cineva pentru făcut
curat. Victoria a venit de multe ori în casă cu pantofii ei plini de nisip şi
murdărie. Mama a certat-o de fiecare dată. Totuşi, Victoria a fost bucuroasă,
că mama a curăţit totdeauna podeaua.
- Ce
ai zice dacă am înlocui-o pe mama? Eu voi pregăti cina şi voi pune masa. Tu
poţi spăla după aceea vasele.
- Trebuie să întocmim un plan de muncă. Hai să mergem la Mihai. El
trebuie să ne ajute. Şi, de fapt, el ar putea să meargă în fiecare zi la
cumpărături.
Fetele aleargă pe trepte în sus şi năvălesc în camera lui Mihai. Deranjat,
el îşi ridică privirea din cartea lui. Dispoziţia lui se înrăutăţeşte mai mult,
când aude planurile celor două surori ale lui.
- Şi
ce primesc eu pentru asta? mârâie el la amândouă.
- Da..., dar..., facem asta din dragoste pentru mama, spune ezitând
Cristina, pentru asta nu ni se va plăti!
Cristina are dreptate. Chiar dacă în acest moment ea nu ştie că exact
aşa scrie şi în Biblie. „Slujiţi-vă unii altora în dragoste“ (Galateni 5.13).
Despre plată nu vorbeşte nimeni nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu