Oprit!

   În cetatea siriană Damasc trăia un bărbat cu numele de Anania. El era un creştin, un bărbat care Îl urma pe Domnul Isus.

   Timpul în care trăia, nu era un timp uşor pentru creştini. O prigoană puternică a creştinilor începuse în Ierusalim şi se răspândea tot mai mult. Anania discutase deseori cu prietenii săi despre această situaţie. În mod deosebit au discutat despre un bărbat care juca un rol conducător în prigonirea creştinilor. El se numea Saul din Tars şi făcuse deja creştinilor din Ierusalim mult rău. Ceea ce aflase de curând Anania, era că el se afla pe drum spre Damasc. El avea însărcinarea legală să întemniţeze pe toţi creştinii – indiferent că erau bărbaţi sau femei. Aceasta le făcea mari griji creştinilor din Damasc. Dar apoi s-a întâmplat ceva ce Anania aproape că nu a putut înţelege:

   Domnul Isus i-a vorbit şi i-a dat misiunea: „Du-te pe strada care se cheamă Dreaptă şi întreabă în casa lui Iuda pe unul numit Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă!” – Anania i-a spus deschis Domnului său ce a simţit el: Doamne, acest bărbat a făcut aşa mult rău creştinilor, şi desigur aceasta intenţionează şi aici în Damsc. – Dar cât de uimit a fost el de răspunsul Domnului său: Du-te numai, pe acest bărbat l-am ales Eu să ducă Evanghelia în toată lumea.

   Atunci Anania a pornit la drum; el a fost convins că Dumnezeu a intervenit în viaţa lui Saul. Şi aşa a şi fost: când Saul s-a apropiat de cetatea Damasc, i-a apărut deodată o lumină puternică: era mai luminoasă ca soarele! Saul a căzut la pământ şi a auzit un glas din cer: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” – Speriat, Saul a întrebat: „Cine eşti Tu, Doamne?” – Glasul a răspuns: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.” Tremurând, Saul a recunoscut că Isus, ai cărui ucenici el îi prigonea şi care i-a vorbit din cer, este Fiul lui Dumnezeu. Acest Isus avea dreptul să fie Domnul lui. „Ce să fac, Doamne?” a întrebat Saul. Domnul i-a spus să meargă în cetate şi acolo să aştepte alte indicaţii.

   Când Saul s-a ridicat, a fost orb. Însoţitorii lui l-au condus spre Damasc, unde s-a rugat şi a postit şi a aşteptat ce îi va spune Domnul Isus.

   Toate acestea, Anania le-a aflat mai târziu. Dar cu mare bucurie că Domnul Isus a învins un prigonitor înflăcărat şi l-a făcut un copil al lui Dumnezeu, a plecat spre casa lui Iuda, l-a salutat pe Saul ca fratele său de credinţă şi şi-a pus mâinile peste el. Atunci, Saul a putut să vadă din nou.

   Domnul Isus doreşte „să oprească” şi astăzi oamenii de pe calea cea rea, ca ei să recunoască sincer, că au nevoie de El ca Mântuitor.