Locuinţă în munţi

   Iov era în mare necaz! Una după alta lovituri grele ale soartei veneau asupra lui. În necazul său a plâns în sfârşit deznădăjduit înaintea lui Dumnezeu! Dumnezeu trebuia să-i explice de ce i s-au întâmplat atâtea lucruri groaznice şi ce sens aveau ele. Dar Dumnezeu nu i-a explicat lui Iov de ce şi-a pierdut copiii şi averea şi de asemenea de ce a admis ca Iov să fie bolnav.

   Dar Dumnezeu a vorbit cu Iov. El i-a arătat mărimea Sa în creaţie. Atunci Iov a putut să recunoască înţelepciunea şi priceperea lui Dumnezeu.

   Mai întâi Dumnezeu l-a întrebat pe Iov dacă a fost prezent când s-a creat lumea. El i-a arătat mărimea universului şi exactitatea cu care totul a luat fiinţă. Apoi l-a întrebat pe Iov dacă poate hotărî dimineaţa şi seara şi cum iau fiinţă ploaia şi zăpada. „Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?“ Iov nu a ştiut să răspundă la întrebările pe care i le-a pus Dumnezeu şi la arătările puternice ale naturii pe care Dumnezeu i le-a arătat.

   Apoi Dumnezeu a vorbit cu el despre micile minuni ale creaţiei care nu sunt mai puţin măreţe. Dumnezeu l-a întrebat despre animale, şi în mod deosebit despre animalele din munţi. „Ştii tu când îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu cerboaicele când fată? Numeri tu lunile în care sunt însărcinate şi cunoşti tu vremea când nasc? ... Măgarul sălbatic... străbate munţii ca să-şi găsească hrana şi umblă după tot ce este verde.“

   Nici aici Iov nu a avut un răspuns, dar a început să recunoască, că Dumnezeu dirijează totul în înţelepciunea Sa.

   „Vulturul ... locuieşte în stânci, acolo îşi are locuinţa, pe vârful zimţat al stâncilor şi pe vârful munţilor. De acolo descoperă el prada şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea“, i-a spus Dumnezeu mai departe.

   Dumnezeu a vorbit în Biblie frecvent despre vulturi. Când puii de vultur trebuie să înveţe să zboare, sunt aruncaţi de către părinţii lor din cuib. Puii cad afară şi încearcă să-şi folosească aripile. Nu reuşesc totdeauna. Dar părinţii îi observă exact pe puii lor şi zboară la momentul potrivit sub ei pentru a-i prinde pe aripile lor. Acolo, puii aterizează în siguranţă şi sunt purtaţi iarăşi înapoi la cuib.

   Niciun om nu i-a învăţat acest mod de acţionare, ci Dumnezeu le-a dat acesta când i-a creat.

   El le-a dat vulturilor ochi deosebit de buni şi îi îngrijeşte în munţi sărăcăcioşi.

   Toate acestea le-a arătat Dumnezeu lui Iov, pentru a-i arăta că El este atotputernic şi înţelept. Iov a învăţat să se încreadă pe deplin în Dumnezeu şi să accepte totul din mâna Sa, şi ceea ce nu înţelegea. Pentru că Dumnezeu ştie totul şi cuprinde totul.

   El vrea ca în greutăţi să cunoaştem puterea Lui şi doreşte să ne poarte exact ca părinţii de vultur, când nu mai avem putere. Putem să ne încredem pe deplin în El.