Maia şi Manu

   Au trecut trei săptămâni. Izabela şi Timi s-au întâlnit de câteva ori cu gemenii la săniuş. Semestrul doi a început şi Izabelei îi place mult în noua clasă, pentru că poate sta totdeauna cu Maia şi Manu. Dar gemenii lipsesc acum deja de trei zile de la şcoală. După-masa, Izabela încearcă să o sune pe prietena ei Maia. La Munteanu nu se prezintă nimeni la telefon. Îngrijorată, Izabela începe să-şi facă temele. Dar nu se poate concentra deloc.

   - De ce nu mergi până la ei? întreabă Timi, când îi spune necazul ei.

   - N-am fost niciodată la familia Munteanu, spune Izabela derutată. Maia nu m-a invitat niciodată. Timi dă din umeri. Nu poţi veni cu mine? îl roagă Izabela.

   Două ore înainte de cină, cei doi fraţi pornesc la drum. Mama lor le-a împachetat câteva dulciuri pentru Maia şi Manu. Pe strada Recoltei, numărul 7 este un bloc cu ziduri gri şi murdare. Timi studiază panoul de la sonerie. „S. Munteanu, etajul trei“, murmură el şi apasă hotărât pe sonerie. Timi şi Izabela aşteaptă. Timi apasă a doua şi a treia oară. Nu se întâmplă nimic. Cei doi doresc să plece, când în sfârşit se anunţă o voce obosită prin interfon: „Da.“

   - Manu, tu eşti? Aici sunt Timi şi Izabela.

   - Noi suntem bolnavi, spune Manu distant.

   - Nu putem urca scurt la voi? întreabă Izabela. Un moment este linişte.

   - Bine, spune în sfârşit Manu.

   Apoi se activează broasca automată. Izabela şi Timi urcă pe casa scărilor veche, gri, unde miroase a fum şi mâncare. În sfârşit ajung la etajul al treilea. Uşa locuinţei pe partea stângă este doar sprijinită. Acum se deschide încă puţin şi Manu palid în pijama le iese în întâmpinare.

   - Bună Manu! spune Izabela. V-am simţit lipsa aşa de mult! Manu zâmbeşte puţin.

   - Haideţi înăuntru. Este dezordine la noi, adaugă el imediat scuzându-se. Izabela şi Timi îl urmează într-un hol strâmt şi întunecat, unde miroase a vomă. Uşa spre baie este deschisă puţin şi Izabela aruncă o privire înăuntru. Un munte de lenjerie murdară se află în faţa duşului.

   - Am avut diaree, explică Manu. Maia nu a putut să spele hainele. Nu îi merge încă bine.

   - Maia spală hainele voastre? întreabă Izabela nedumerită. Manu încuviinţează.

   - Dar o ajut şi eu. Tata ne-a arătat cum funcţionează maşina de spălat. El lucrează acum schimbul de noapte şi trebuie să facă şi multe ore suplimentare.

   Izabela are deodată un nod gros în gât.

   - Cine vă face ceva de mâncare? întreabă Timi.

   - Ne ungem felii de pâine. Tata încălzeşte ceva la cuptorul cu microunde când este acasă.

   Izabela are mii de întrebări pe limbă, despre mama lui Manu şi multe altele. Dar Manu merge mai departe în camera copiilor. Maia se află în pat şi arată mai palidă decât Manu. Dar se bucură vizibil de vizită. Lângă ea pe noptieră se află Cola şi saleuri, pe care şi Izabela le primeşte uneori când are diaree. Izabela o îmbrăţişează pe prietena ei.

   - Să te faci repede sănătoasă, şopteşte ea şi îşi şterge o lacrimă de pe obraz.

   Îi pare aşa de rău, că Maia şi Manu sunt bolnavi şi singuri şi se pare că nimeni nu se îngrijeşte de ei. Aşa cum deja de câteva ori în ultimele săptămâni, trebuie să se gândească la întâlnirea cu schiorul ciudat şi la cuvintele lui despre Dumnezeu şi Isus, care au sunat aşa de convingătoare. Oare Dumnezeu îi vede şi pe Maia şi Manu şi este la ei? Izabela îşi doreşte aşa de mult să afle mai multe despre Isus.

   - Putem să vă ajutăm cu ceva? întreabă Timi. Maia afirmă cu capul.

   - Luăm hainele cu noi acasă, spune hotărât Maia. Mama le va spăla cu siguranţă pentru voi!