Este totuși bine...

   Raul stătea lângă mama sa în sala de așteptare a doctorului. În jurul capului său avea un bandaj gros și mare. Aștepta să fie chemat înăuntru. Rana deschisă de la cap îl durea rău, dar Raul era curajos, chiar dacă îi veneau tot mereu lacrimile.

   Acum se uită la mama lui, puțin întristat, dar totuși vesel:

   - Mamă, este totuși bine...

   - Ce este bine, Raul? întrebă mama.

   - Este bine că nu am murit.

   Ce se întâmplase?

   Raul se jucase împreună cu frații lui cu mingea în curte, în fața casei. Mingea ajunse între picioarele lui, el se împiedică și se lovi cu capul de o treaptă. Urmarea: o mare rană deschisă, care trebuia îngrijită imediat de doctor.

   - Dar Raul, întrebă mama mai departe, de ce te-ai gândit tocmai la moarte?

   - Ah, mamă, mi-e așa de teamă de moarte, pentru că nu sunt încă mântuit. Nenea de la școala duminicală ne-a spus de curând istorisirea despre omul bogat și săracul Lazăr. Mi-a fost așa de teamă că voi ajunge și eu în locul unde este omul bogat dacă aș muri.

   - Băiatul meu, atunci este într-adevăr timpul ca să vii la Domnul Isus cu păcatele tale și să fii mântuit înainte ca să fie prea târziu.

   Te-ai gândit și tu vreodată unde vei ajunge dacă ai muri deodată? Sau trebuie Dumnezeu, care vrea să fii mântuit, să te aducă printr-o anumită întâmplare să te gândești la aceste lucruri?

   Pentru Raul, micul accident i-a fost o binecuvântare. Câteva zile mai târziu, i-a recunoscut prietenului său de școală că acum și el este mântuit și astfel o oiță a Bunului Păstor.

   Ești și tu?