Ceasul de buzunar

   Despre evanghelistul Charles H. Spurgeon se cunoaşte o frumoasă povestire.

   Spurgeon a strâns odată câţiva copii în jurul lui şi a vrut să le explice ce înseamnă „a crede“. A luat preţiosul lui ceas de buzunar, l-a arătat copiilor şi le-a spus:

   - Cine vrea să aibă ceasul, trebuie să vină la mine. Eu i-l dăruiesc.

   Copiii priveau uimiţi. Nici unul nu s-a mişcat. Se gândeau: „Vrea să ne păcălească.“

   În cameră era linişte deplină. Spurgeon ţinea nemişcat ceasul.

   Deodată se ridică un băieţel. Acesta a mers direct la Spurgeon şi... într-adevăr a primit ceasul. Spurgeon i l-a dăruit. Acum era al lui şi a rămas al lui pentru totdeauna.

   Promisiunile lui Dumnezeu sunt daruri oferite. De ce nu îndrăznesc mulţi oameni să-L creadă pe Dumnezeu pe cuvânt? Dumnezeu aşteaptă să fie crezut pe cuvânt. Domnul Isus spune: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică“ (Ioan 5.24).

   Apostolul Iacov spune: „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul“ (Iacov 1.6, 7).

   În capitolul 10 din epistola către Romani scrie: „Oricine crede în El, nu va fi dat de ruşine“.

   Numai un băieţel s-a bazat pe cuvântul lui Spurgeon. Numai un copil. Iar ceilalţi?

   Te-ai bazat tu, drag băiat, dragă fată pe cuvântul celui mai mare Dăruitor? Ai crezut invitaţia lui Dumnezeu? Ai dat urmare invitaţiei şi ai venit cu păcatele tale la Domnul Isus Hristos?