Un funcţionar de
bancă a călătorit cu nepotul lui spre vestul îndepărtat al Americii de Nord şi
amândoi au trebuit într-o seară să înnopteze într-o cabană din bârne
singuratică. Locatarul era un bărbat zgârcit la vorbă şi cu maniere grosolane,
şi multele topoare, ciocane, puşti şi pistoale de pe pereţi li s-au părut
ciudate vizitatorilor. Au presupus că au ajuns într-o peşteră de tâlhari şi
s-au hotărât ca atunci când unul doarme, celălalt să vegheze cu revolverul
încărcat. Mai întâi a fost rândul nepotului să vegheze. Acesta supraveghea
foarte atent prin crăpăturile uşii barăcii pe bărbatul necunoscut. A văzut cum
acesta, după ce a servit masa de seară, a luat de pe o grindă o carte groasă, o
Biblie veche, a citit atent în ea şi după aceea a îngenuncheat la masa sa
pentru rugăciune. Acum, nepotul s-a liniştit pe deplin, a urcat la unchiul său
în podul barăcii şi i-a zis: „Putem dormi liniştiţi; omul a citit în Biblie
înainte de culcare, el nu ne face nimic.” Era un tăietor de lemne paşnic. În
dimineaţa următoare s-au despărţit cordial de el şi l-au răsplătit din belşug
pentru ospitalitatea de care au avut parte.
O cântare veche
spune aşa:
Unde
nu-i Biblie-n casă,
Ea-i pustie, tristă,
ştearsă;
Ușor vrăjmașu-și face
loc,
Dar Dumnezeu nu e deloc.
Omule,
de-aceea, nu lăsa
Loc
celui rău în casa ta;
Chiar
ultimul tău ban să-l dai
În
casă Biblia s-o ai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu