Într-un far la mare locuia un paznic credincios
împreună cu familia sa, care se încredea pe deplin în Domnul Isus.
Într-o zi au primit vizită.
- O,
ce îngrozitor este să locuieşti aici! explamă oaspetele, când auzi valurile
puternice ale mării bătând în stânca pe care era construit farul.
- Noi nu ne facem griji, răspunse paznicul,
stânca este de neclintit. Ea nu se clatină. De asemenea, farul este construit
stabil. De mult timp locuim aici, iar înaintea noastră au trăit alţii aici, în
acest turn. Niciodată nu ne-a venit gândul că am putea să pierim aici. Numai de
ceva suntem îngrijoraţi, şi anume ca ferestrele prin care pătrunde lumina în întuneric
noaptea să fie permanent foarte curate, pentru ca vapoarele să găsească în
furtună şi valuri calea cea bună.
Dacă mântuirea noastră este întemeiată pe
Hristos, „Stânca veacurilor”, atunci stăm pe o temelie sigură. Nici Dumnezeu,
nici Cuvântul Său nu se vor clătina. Dar grija noastră să fie ca ferestrele
luminii noastre să fie curate şi clare. Aceasta înseamnă să mergem în
credincioşie pe calea noastră în această lume. Doar atunci poate Hristos, Lumina
adevărată, să lumineze prin noi în lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu