Băiatul meseriaş cinstit

   Era cu câteva zile înainte de Crăciun când în partea de sud a Pădurii Negre o calfă de lăcătuş înainta cu greu pe drumul înzăpezit şi printr-un ger cumplit. Nu mâncase nimic de mult timp şi îmbrăcămintea îi era zdrenţuroasă. Cât de mult s-a bucurat când în faţa lui a apărut deodată sub un brad înalt frumoasa casă a pădurarului! Plin de speranţă a bătut la uşă, unde a apărut un băieţel de vreo cinci ani. „Ce vrei?” l-a întrebat micuţul cu părul creţ. „Numai o bucăţică de pâine; îmi este tare foame”, a răspuns el. „Nu pot să-ţi dau nimic”, a spus micuţul, „mama este în oraş şi tata este în pădure. – Dar stai, ştiu unde sunt bănuţii pentru băieţii meseriaşi”, a continuat el după ce s-a gândit puţin. Însă întristat a venit înapoi cu răspunsul: „Farfuria este goală, dar vino cu mine: ştiu unde are mama banii.” După aceea l-a condus pe tânăr într-o cameră frumoasă, împodobită cu tot felul de coarne de cerb şi animale împăiate. „Trage sertarul de sus, acolo vei găsi ceva!” i-a cerut el. Calfa tânără a făcut aşa şi podoabe strălucitoare, linguri de argint şi piese de aur de tot felul străluceau înaintea lui. Nu a avut curajul să atingă vreuna din ele. „Iată, ia un gologan roşu!” a spus micuţul, al cărui năsuc tocmai ajungea peste marginea sertarului, când s-a pus pe vârful picioarelor. „N-am voie să-l iau”, i-a replicat omul străin, „aceasta este o podoabă de aur.” „Atunci ia unul alb!” a zis băieţelul şi i-a arătat un taler. „Şi acesta este prea mult”, i-a spus calfa. „Ei, atunci ia ce vrei!” l-a forţat micuţul, şi ca să-l mulţumească, a luat un ban de zece cenţi de nichel şi a plecat mulţumind şi cu un salut prietenos pentru părinţi. După aproximativ o jumătate de oră a venit mama acasă, căreia puişorul i-a relatat cu toată sinceritatea cele petrecute. Îngrozită aceasta a alergat la dulap, însă acolo a găsit totul în cea mai frumoasă ordine. Curând s-a reîntors şi tatăl din pădure, care l-a atenţionat cu toată seriozitatea pe moştenitorul lui să nu mai lase în casă pe un străin, fără să întrebe. În acest timp a bătut iarăşi cineva la uşă şi... cine stătea afară? Tânăra calfă, care voia să dea înapoi cei zece cenţi, căci nu putea să-i păstreze cu conştiinţa curată. „Nu, ei vă aparţin”, a replicat pădurarul cu o strângere de mână cordială, „şi acum sunteţi oaspetele nostru pe parcursul zilelor de sărbătoare. Ne puteţi fi de folos spărgând lemne.” Calfa străină a acceptat cu bucurie propunerea, şi cât de mult s-a bucurat când în seara de ajun de Crăciun, pe lângă tot felul de prăjituri, a primit un costum bine întreţinut al pădurarului împreună cu o pereche de cizme noi. Când însă a venit Anul Nou, pădurarul i-a adus o veste deosebit de bună: „Prietene, lăcătuşul Nagler din Schönau vrea, la recomandarea mea, să vă angajeze şi veţi avea în el un maistru bun.” Acum toate nevoile au luat sfârșit. – Un proverb spune:

Pe omul cinstit nici capul nu-l doare,

Iar cel necinstit, de teamă stres are.