Tu însuți trebuie să vii!

   În grădina noastră era un cuib de rațe construit într-un tufiș, cam la o jumătate de metru deasupra pământului. Am observat în ultimii ani de multe ori pe rața-mamă clocind ouăle și apoi când se plimba cu puii ei pe apă. Dar niciodată n-am văzut cum ajungeau puii de rață în apă din cuibul așezat la înălțime. Am fi dorit mult să aflăm. Odată, când rața a clocit din nou, n-am scăpat cuibul din ochi.

   Într-o dimineață, soția m-a trezit devreme la ora cinci și ne-am furișat în grădină în apropierea cuibului. Deja de departe se auzeau măcăituri. Atunci am văzut-o pe rața-mamă cu doi pui alături stând pe pământ sub cuib. Ea privea în sus și măcăia, mișcându-și puțin și aripile. La intervale scurte de timp apărea câte un pui în deschizătura cuibului, privea puțin în jos și se lăsa să cadă pe pământ.

   Dar ultimul puișor de rață nu îndrăznea să-și dea drumul să cadă pe pământ. Alerga mereu la deschizătura cuibului, privea în jos, piuia fricos și se retrăgea în cuib. Oricât de mult a încercat mamă să-l momească, micuțul nu a îndrăznit să sară.

   Atunci rața-mamă s-a îndreptat spre ceilalți pui ai ei, i-a condus în apa din apropiere și a înotat câteva momente pe marginea malului în sus și în jos, fără să piardă din priviri cuibul. Când a observat că nici aceasta nu a ajutat, a ieșit din apă și a început să măcăie foarte tare, de parcă n-ar fi putut înțelege, de ce puiul ei cel mai mic nu venea la ea și i-a făcut astfel din nou curaj.

   Atunci, în sfârșit, micul pui de rață și-a dat drumul și a alunecat pe pământ, apoi s-a ridicat repede din nisipul moale, a pornit legănându-se spre apă, s-a aruncat în apă și a înotat cu frații săi după mama sa.

   De ce am povestit toate acestea?

   În această mică întâmplare se vor recunoaște unii dintre micii noștri cititori. Rața-mamă striga micuții, dar aceștia trebuiau să vină ei înșiși! Ea nu-i arunca din cuib, ci cei mici trebuiau să-și dea drumul din cuib, ca să cadă pe pământ; ei înșiși trebuiau să îndrăznească să sară din cuib.

   Domnul Isus ne cheamă pe noi oamenii la Sine, dar și noi înșine trebuie să venim la El!