În drumul său spre casă, un tânăr trebuia să parcurgă kilometri în șir, seara târziu, printr-o pădure întunecoasă. Era o vreme foarte rea; ploaia cădea torențial și vântul urla prin coroanele copacilor. Tânărul nu fugea, ci își parcurgea normal drumul. Apoi – la zece metri depărtare de el – a auzit deodată o voce puternică de bărbat: „Tu ești, Ioan?” El se sperie și rămase pe loc; însă după aceea și-a dat seama că era tatăl său, care a venit să-l întâmpine pe ultima porțiune de drum, cea mai întunecoasă, pentru că îl trimisese mama. Frica a dispărut, noaptea a devenit luminoasă în jurul lui. Mâna tatălui se simțea pe umărul lui și auzea pașii tatălui său foarte aproape de ai săi. El nu mai avea nicio frică, iar despre restul călătoriei nu mai era o greutate, pentru că el se simțea deja acasă. Tatăl său era cu el și mama îl aștepta.
Tot ceea ce reprezintă bucuria cerului este cu noi. „Tu ești cu mine.” Hristos în toată plinătatea Sa este cu oricine se încrede în El.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu