Geneza 4.1-16
Adam și Eva nu mai locuiau în Paradis. Cu siguranță, s-au gândit de multe ori cu dor la acel timp minunat în Paradis. Dar ei înșiși au fost de vină că Dumnezeu i-a alungat de acolo. Prin neascultarea lor, ei au devenit păcătoși. După un timp, au avut copii, doi băieți care s-au numit:
Cain și Abel
Cei doi au fost primii frați pe acest pământ. Părinții lor au stat pentru prima dată înaintea marii îndatoriri de a-și hrăni copiii, de a-i îngriji și a-i crește. Cu siguranță, le-au povestit băieților lor despre timpul frumos petrecut în Paradis: despre pomii și fructele minunate, despre legătura lor familiară cu Dumnezeul lor, despre fericirea lor. Ei le-au povestit, desigur, cum s-a întâmplat totul, încât au ajuns să trăiască acum în afara acestui Paradis: despre șarpele cel viclean care i-a ispitit, apoi despre îndoiala în bunătatea lui Dumnezeu și despre neascultarea lor, despre judecata lui Dumnezeu și blestemul asupra pământului. De asemenea le-au descris îmbrăcămintea lor, cum Dumnezeu a vărsat sânge nevinovat pentru a le da o protecție din blana animalelor.
La fel și totuși nu la fel
Amândoi băieții au avut aceiași părinți și au crescut în aceleași condiții. Totuși, ei nu au fost la fel. Abel a devenit păstor de oi, Cain a devenit plugar. Nu era nimic greșit în toate acestea. În exterior, la cei doi totul era în ordine.
Într-o zi, Cain i-a adus lui Dumnezeu o jertfă din roadele pământului. Și Abel i-a adus lui Dumnezeu o jertfă din întâii născuți ai turmei sale și din grăsimea lor. Nu a fost frumos că amândoi au jertfit ceva pentru Dumnezeu? Nu trebuia să Se bucure Dumnezeu când fiecare a adus ceva din ceea ce avea? Din privința lui Dumnezeu, lucrurile se văd astfel: „Domnul a privit cu plăcere spre Abel și spre jertfa lui, dar spre Cain și jertfa lui n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare și i s-a posomorât fața” (Geneza 4.4-5). Ce s-a întâmplat? Nu poți veni la Dumnezeu cum vrei?
Diferența dintre jertfe
Cain și-a adus jertfa din roadele pământului. El i-a jertfit lui Dumnezeu rodul muncii sale și a eforturilor sale și a fost foarte sigur că el este astfel plăcut înaintea Lui. A uitat că Dumnezeu a blestemat pământul (Geneza 3.15)? Cain nu s-a preocupat cu gândurile lui Dumnezeu. Poate nu a luat în serios învățăturile părinților săi?
Și noi astăzi nu putem veni la Dumnezeu după propriile noastre închipuiri. Toate eforturile și faptele noastre bune nu ne fac plăcuți înaintea Lui. Noi toți suntem păcătoși și nu putem să-i aducem lui Dumnezeu nimic cu propria noastră putere. Dar există o cale pe care Îi putem fi plăcuți lui Dumnezeu: calea pe care a ales-o Abel.
Abel a știut ceea ce este scris mai târziu în Evrei 9.22: „fără vărsare de sânge, nu este iertare”. Nu a arătat Însuși Dumnezeu acest lucru vărsând sânge pentru a da îmbrăcăminte (= protecție) lui Adam și Evei? Abel a crezut că o jertfă nevinovată adusă în locul lui va fi suficientă înaintea lui Dumnezeu. Această credință l-a salvat. „Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit” (Evrei 11.4).
Jertfa era importantă înaintea lui Dumnezeu – nu cel care aducea jertfa. Din Biblie aflăm că singura jertfă adevărată care ne face plăcuți înaintea lui Dumnezeu este Domnul Isus. El Și-a vărsat sângele pentru noi. Cine crede în El are pace cu Dumnezeu și este salvat pentru todeauna.
Cain nu s-a lăsat convins nici de Dumnezeu (versetul 6). El a considerat mai departe că are dreptate. El nu a putut trece peste această situație și a devenit atât de rău, încât într-o zi l-a omorât pe fratele lui. Neliniștea, teama și nesiguranța l-au însoțit toată viața.
Dacă și noi mergem pe calea pe care a mers Abel, adică credem în Domnul Isus, s-ar putea să întâmpinăm greutăți sau anumitor oameni să nu le mai placă de noi. Dar fericirea de a avea pace cu Dumnezeu, de a nu fi fără sprijinul Său niciodată și de a avea un loc în cer cântăresc mai mult decât toate celelalte lucruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu