Nașterea Reformei

Cum pot ajunge la Dumnezeul cel milostiv?

Cum pot fi neprihănit înaintea lui Dumnezeu?

 

O întrebare ciudată, nu-i așa? Nu este Dumnezeu întotdeauna milostiv? Un Dumnezeu iubitor, cu alte cuvinte? Da și nu. Dumnezeu este plin de dragoste față de oameni. Iar lui Dumnezeu Îi place să fie bun cu noi. Dar Dumnezeu este, de asemenea, drept și sfânt. El urăște tot răul și toate lucrurile rele pe care oamenii și le fac unii altora. Dumnezeu poate fi mânios! Iar Martin Luther, tânărul doctor în teologie, era foarte conștient de acest fapt. Mai mult decât suntem noi astăzi! El a suferit din această cauză. Și îi era frică de Dumnezeu. Dar frumos este faptul că Dumnezeu nu l-a lăsat singur cu această teamă...

 

Viața lui Luther

Luther s-a născut în 1483, în Eisleben, fiind al optulea din nouă copii. Părinții lui erau severi, la fel și profesorii. Martin s-a temut adesea când era copil.

Martin a primit o educație solidă, studiind mai întâi artele liberale, retorica, etica, gramatica, logica și muzica, iar mai târziu Luther a studiat și teologia.

El era chinuit de întrebarea: Cum pot fi neprihănit înaintea lui Dumnezeu? Dumnezeu este sfânt, adică fără păcat, curat, Dumnezeu este lumină. Cum pot ajunge la Dumnezeu cel milostiv?

 

Luther s-a mutat apoi chiar într-o mănăstire. A trăit strict conform poruncilor lui Dumnezeu și a locuit ca și călugăr într-o cameră singuratică din turnul mănăstirii Wittenberg. Și-a impus diverse ritualuri de penitență. El a încercat din toate puterile sale să Îi fie plăcut lui Dumnezeu. Și era disperat, pentru că simțea că toate acestea nu erau de ajuns. Distanța dintre Dumnezeu și el era atât de mare! Cum putea să o depășească? Dumnezeu cerea dreptate, pentru că este drept. Iar Martin nu putea fi bun. Încerca, dar nu putea.

 

Într-o seară – era în primăvara anului 1513 – Luther se afla din nou pe genunchi în camera sa. El nu doar citea Biblia, ci o răsfoia cu disperare. Și deodată, în timp ce citea Psalmul 31, a observat următorul verset: „Izbăvește-mă, în dreptatea Ta!” (versetul 2). – Luther a fost uimit. Ce spunea poetul Psalmului? El cerea să fie salvat prin dreptatea lui Dumnezeu.

 

Apoi Luther a început în sfârșit să studieze Epistola către Romani. Înainte îi era frică de această epistolă, pentru că vorbea foarte mult despre dreptatea lui Dumnezeu. Dar acum a găsit un indiciu important. Iar speranța a devenit o certitudine pentru el atunci când a citit în Romani: „Cel neprihănit va trăi prin credință” (Romani 1.17). Luther a înțeles că Dumnezeu Însuși vrea să-l facă neprihănit. Acesta este motivul pentru care Domnul Isus a murit pe cruce, ca Dumnezeu să poată ierta acum tot răul, toate lucrurile rele, pentru că Domnul Isus a fost pedepsit pentru ele. Oricine crede în Domnul Isus și în lucrarea Lui este neprihănit înaintea lui Dumnezeu.

 

Toată frica de Dumnezeu și grija cea mare s-au îndepărtat de Luther. În sfârșit a înțeles: Dumnezeul cel drept nu este împotriva mea, ci pentru mine. Cu El pot trăi cu bucurie și fără teamă. Vreau să Îl urmez cu bucurie pe acest Dumnezeu. El m-a salvat, pentru că eu nu mă puteam salva singur.

Această descoperire a lui Luther este numită și „nașterea Reformei”. Reforma înseamnă „reînnoire”, deoarece oamenii au înțeles din nou că oricine crede în Fiul lui Dumnezeu este îndreptățit. Ziua anuală a Reformei din 31.10. ne amintește în fiecare an de această minunată descoperire pe care Luther a făcut-o în Biblia sa.

 

Tocmai în această zi, 31 octombrie, care este sărbătorită ca Ziua Reformei, este, din nefericire, sărbătorit de câțiva ani și Halloween-ul în Europa. Halloween-ul este o sărbătoare de origine celtică și trebuie respinsă în mod decisiv de către noi, creștinii, din cauza simbolurilor sale oculte (vrăjitoare, demoni, diavol, cap de mort).