„Nici pentru o mie de euro”

 

   Un tânăr împărțea broșuri la piața săptămânală dintr-un oraș mai mare. Spre seară se întorcea acasă cu trenul. În același compartiment a văzut un domn în vârstă absorbit de lectura unui pliant. Era una dintre broșurile pe care tânărul le distribuise la piață. După ce domnul în vârstă a terminat de citit, s-a întors către soția sa care stătea lângă el și a spus: „Nu aș vrea să pierd acest pliant, nici pentru o mie de euro!”

   „Abia dacă valorează câțiva bănuți”, a răspuns femeia.

   „Cu siguranță. Dar acum știu cum pot deveni fericit. Nici nu îți pot spune cât de bucuros sunt! De ani de zile am tânjit după pace – după cum bine știi. Și iată că astăzi, la piață, mi s-a oferit această broșură, cu un salut prietenos și câteva cuvinte scurte. Ei bine, pe acelea le-am uitat. Dar comportamentul amabil al acestui tânăr m-a făcut să accept broșura. Mi L-a arătat pe Mântuitorul!”

 

   Mesagerii tăcuți pot face atât de mult bine. Iar pliantele sunt astfel de mesageri tăcuți în cel mai adevărat sens al cuvântului. Dintr-o sută, poate nouăzeci și nouă sunt aruncate. Dar dacă unul singur este o binecuvântare, nu este ceva măreț?