Autoamăgirea

 

   Un creștin a înmânat o broșură cu conținut evanghelistic unei femei în America și i-a spus următoarele cuvinte:

   - Deoarece sunteți de naționalitate germană, îmi iau libertatea de a vă oferi o broșură bună în limba germană; ea conține ceva despre Domnul Isus Hristos și vă arată calea spre cer. Cu siguranță, v-ar plăcea să mergeți într-o zi în glorie.

   - Oh, a spus femeia, nu-mi place să știu nimic despre toate învățăturile noi, eu cred în Luther, și țin cu tărie la ceea ce a învățat el, și, desigur, cred că voi ajunge în cer; cu siguranță, nu vreau să merg în iad.

   - Dar care este treaba cu credința în Luther? Nu cunosc această credință. Vreți să-mi explicați, vă rog, ce vreți să spuneți prin aceasta?

   - Ei bine, când îmbătrânești, a răspuns ea, nu-ți mai amintești la fel de bine ca atunci când erai la școală. Știam foarte bine, dar acum nu mai știu.

   - Dar poate îmi puteți spune în câteva cuvinte ce credea și ce învăța Luther.

   - Da, dragă omule, a spus ea, cu cea mai bună voință din lume nu pot.

   - Ei bine, atunci dați-mi voie să vă spun eu: Luther a învățat că toți oamenii sunt păcătoși prin natura lor și pierduți, că nu există niciun om drept, dar că toți pot fi salvați, nu prin fapte, ci prin har, prin credința în Domnul Isus Hristos, care a murit pe cruce pentru noi, păcătoșii. Este vorba despre îndreptățirea prin credință, așa cum este scris și în Cuvântul lui Dumnezeu, în Biblie.

   Femeia a ascultat înmărmurită și, sperăm, nu în zadar.

   O, câți creștini cu numele se bazează pe ceea ce au fost învățați și, în realitate, nu au deloc credință mântuitoare! Ce înșelăciune să te bazezi pe o mărturisire exterioară, dar să nu ai viață din Dumnezeu!