Micul Friedl s-a născut într-o șatră de țigani nomazi. Fiind o gură în plus în mijlocul unei familii numeroase, părinții l-au învățat de mic să confecționeze cuiere de lemn, pe care le vindea prin târgurile, în vecinătatea cărora poposea tabăra țiganilor. Mama lui Friedl era o femeie evlavioasă, care s-a stins de timpuriu, lăsând o urmă neștearsă în inima băiatului. O întâmplare petrecută în familia lor i s-a întipărit adânc în minte.
Îmbolnăvindu-se de vărsat negru, sora lui mai mare a fost luată și dusă
în afara taberei, ca să nu-i molipsească și pe alții de această groaznică
boală. În scurt timp s-a îmbolnăvit și fratele lui, fiind și el scos din tabără
și lăsat într-o căruță din preajmă. Sărmana mamă alerga disperată, strigând
întruna: „Copiii îmi mor și eu nu pot fi lângă ei!” Ea se tot apropia de
bolnavi și în cele din urmă se îmbolnăvi la rândul ei. Pe patul de moarte,
femeia cânta cu voce slabă: „Cerescul meu Părinte din Țara mult râvnită, din
fericita-i țară la El azi mă cheamă! Mă cheamă, mă așteaptă curând
Mântuitorul...”
Tatăl și copiii o întrebară uimiți de unde cunoștea ea acele cuvinte
ciudate. Mama le povesti că într-o zi, pe când era fetiță mică, se luase după
niște copii ce se grăbeau la Școala Duminicală. Cum ajunse, se apropie de
fereastră și se puse să asculte corul. Cântecul copiilor i s-a întipărit pentru
totdeauna în minte. De atunci au trecut mulți ani și acum, în ceasul morții,
femeia și-a amintit de acele cuvinte și a murit cu fericita speranță a vieții
veșnice alături cu Domnul.
Rând pe rând, tatăl și copiii își întoarseră fața către Dumnezeu și
crezuseră în El. Numai Friedl nu se hotărâse încă, deși era adânc încredințat
că acum îi venise și lui rândul. Amintindu-și de mama lui, el râvnea ca și
țelul vieții lui să fie Domnul Isus și viața veșnică alături de El.
Mergând odată pe stradă, băiatul auzi un cântec ce răsuna prin ușa unei
biserici. Friedl intră chiar în clipa în care un bătrân predicator îi îndemna
pe oameni să-L primească în inima lor pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.
În acea seară, Friedl își deschise inimioara în fața Domnului, fiind
încredințat că și-a dobândit izbăvirea. Iar când a fost întrebat, de unde știe
că L-a primit cu adevărat pe Dumnezeu și a fost mântuit, băiatul a răspuns cu
mâna pe inimă: „Mi-e atât de cald aici!”
Curând băiatul învăță carte și în primul rând se puse să citească
Biblia. În timp ce își vindea marfa în piață, el le vorbea întotdeauna
cumpărătorilor despre Isus Hristos.
Când a crescut mare, Friedl a devenit un renumit evanghelist, cunoscut
până în zilele noastre sub numele de „Gipsy Smith” (Țiganul Smith).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu