Pussi, salvatoarea

 

   Pussi, o pisică tânără, era tovarășa de joacă a micuței Anne. Într-o dimineață, mama ei o pusese pe copilă în țarcul din spatele casei. Pussi se juca în apropiere. Nu după mult timp, Pussi a văzut un obiect negru, ca o bucată de sfoară groasă, care se îndrepta spre copil. Ca orice pisică, Pussi se implica în tot ceea ce mișca. A sărit pe „bucata de sfoară”, dar a simțit imediat o mușcătură dureroasă. Nu era o frânghie, ci un șarpe. A urmat o luptă aprigă. Din nou și din nou, pisica s-a năpustit asupra dușmanului său cu ghearele și dinții săi ascuțiți, dar de fiecare dată a simțit mușcături puternice.

   Pussi nu știa că s-a încurcat cu o viperă foarte otrăvitoare. Otrava și-a făcut încet efectul, iar Pussi a devenit din ce în ce mai slabă și în cele din urmă a murit. Șarpele fusese și el lovit puternic. Dar înainte să dispară în iarbă, s-a întors spre micuța Anne și a mușcat-o de picior. Țipetele copilei au alarmat-o pe mama ei. Aceasta și-a luat copilul în brațe, dar nu și-a dat seama ce se întâmplase de fapt. Mușcătura de pe piciorul Annei, pisica moartă și rănile provocate de mușcături pe tot corpul pisicii i-au dezvăluit în cele din urmă ce se întâmplase.

   Dar cât de recunoscători au fost părinții după aceea, când au realizat că glanda veninoasă a șarpelui era goală și că mușcătura de șarpe nu a mai avut consecințe nefaste pentru Anne! Copilul a fost cruțat, dar Pussi și-a pierdut viața.

   Această întâmplare ne amintește de diavol, care este numit „șarpele cel vechi” în Cuvântul lui Dumnezeu (Apocalipsa 12.9 și 20.2). El a venit în Grădina Eden pentru a-i ispiti pe Adam și Eva să păcătuiască. Ca urmare a păcatului, a venit și moartea în lume. În Romani 5.12 citim că moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit. Așadar, toți am fost „mușcați” de șarpe, de diavol.

   Dar imediat după căderea în păcat, Dumnezeu a făcut o promisiune minunată. El i-a vorbit șarpelui despre Mântuitorul care va veni și îi va zdrobi capul (Geneza 3.15). Pentru ca noi să fim eliberați de păcat și de consecințele acestuia, Dumnezeu, în marea Sa dragoste, L-a trimis pe singurul Său Fiu, Domnul Isus, în această lume. El S-a făcut Om pentru a suferi plata păcatului pe crucea de la Golgota (Romani 6.23). Prin moartea Sa, Domnul Isus l-a nimicit pe diavolul (Evrei 2.14 și 15). Toți cei care cred în El și acceptă pentru ei personal lucrarea Sa de răscumpărare sunt acum eliberați de păcat și de moarte. Ce dragoste! Ce har!

   Dar să nu uităm marea suferință pe care a îndurat-o Domnul Isus! Dumnezeu i-a vorbit despre aceasta și șarpelui în Grădina Edenului: „.... și tu îi vei zdrobi călcâiul.” Aceasta este o referire la suferința teribilă pe care a trebuit să o îndure Domnul Isus. Da, „El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Isaia 53.4).

   Dragă cititorule, știi că Domnul Isus a trebuit să sufere și să moară pentru a te salva de mușcătura mortală a șarpelui, pentru a te elibera de otrava păcatului?