Steaua luminoasă

   În timpul ultimului război mondial, în America a fost obiceiul ca fiecare familie, care avea un fiu în război, să pună o stea luminoasă în fereastră.

   Într-o seară, un bărbat se plimba cu băieţelul lui pe străzile New York-ului. Micuţul privea cu interes luminiţele din ferestre.

   De fiecare dată, când vedea o casă cu o stea, bătea din palme. În timp ce treceau astfel prin faţa caselor, striga:

   - O, uite, tată, şi acolo o casă, care are un fiu în război! Şi acolo încă una! Şi acolo una cu două stele! Uite, acolo este o casă, care nu are stea!

   În sfârşit au ajuns la un loc unde nu erau case. Pe cerul întunecos se vedea luceafărul-de-seară, care lumina strălucitor. Băieţelul îşi ţinu respiraţia:

   - O, uite, tată, exclamă el, cu siguranţă, L-a dat şi Dumnezeu pe Fiul Său, căci şi El are o stea în fereastra Lui!

   Într-adevăr, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3.16).