Cel mai drag îmi ești tu...

   În fața vitrinei unui mare magazin stăteau trei fetițe ținându-se de mână și admirau lucrurile minunate care erau expuse acolo. Erau așa de preocupate, încât aproape că nu au observat cât de tare tremurau de frig în jachetele lor subțiri și uzate.

   Tocmai ieși un medic din magazin. În brațe ducea pachete cu jucării, pe care le cumpărase pentru copiii săi. Aproape răsturnă pe unul dintre copii. La vederea lor, inima lui a rămas impresionată. Se opri și ascultă cum se înțelegeau:

   - Acolo în colț, spuse una dintre fetițe, este o căsuță de păpuși minunată, foooarte mare – are ferestre deschise și o ușă adevărată.

   - Da, povestea acum o altă fetiță, și aici în față stă o păpușă încântătoare, cu codițe lungi, maro. Dacă o așezi culcat, închide ochii și...

   Medicul se miră. De ce îi explicau cele două fetițe celei mai mici din mijloc totul așa de amănunțit? Se aplecă și atunci văzu: copilul era orb! Medicul duse pachetele la mașină și se întoarse la copii. Le puse câteva întrebări și primi ca răspuns:

   - Liza nu mai are mamă, mama ei este moartă, și acum ea trăiește la noi.

   Medicul ceru să i se spună adresa familiei și după-masa își luă timp să viziteze familia care îngrijea de copilul orb. Locuința se afla în cartierul săracilor orașului. Mama  confirmă spusele copiilor și îl asigură că făcea ce putea mai bine pentru fetiță. Ea îi spuse de asemenea tot ce știa despre istoria bolii Lizei.

   Medicul îi explică, că el este un specialist pentru ochi și are nădejde că printr-o operație i-ar putea fi redată fetiței lumina ochilor.

   - Aș dori să o consult pe micuță și poate chiar să o operez. Nu vă va costa niciun ban, o asigură el. Și mama adoptivă a fost de acord.

   Noutatea că domnul profesor a luat un copil orfan orb în clinica sa pentru a-l opera, s-a răspândit repede în tot spitalul. Oricine venea în contact cu copilul, îl îndrăgea. Unii se rugau lui Dumnezeu să dăruiască reușită la operație.

   După operație, Liza a trebuit să mai rămână în pat câteva zile cu ochii legați.

   Sosi și clipa captivantă pentru toți. Medicul stătea lângă patul copilului, îi trecu cu mâna peste păr și spuse încurajator:

   - Durează numai câteva clipe până vom lua bandajul jos, și mă gândesc, Liza, că vei putea vedea!

   Un bandaj după altul a fost îndepărtat cu grijă. Sora medicală își ținea răsuflarea. Mâna profesorului tremură puțin când desprinse ultimul bandaj. Liza deschise ochii în salonul întunecat și... putea să vadă! Desigur, nu putea vedea imediat toate lucrurile în raportul lor unul față de celălalt, dar aceasta va învăța în curând. Operația reuși. Ochii copilului nu se îndepărtau de la medic.

   În colțul camerei se afla o minunată căsuță de păpuși – exact aceea pe care copiii au admirat-o în vitrina magazinului. Lângă ea se afla o păpușă încântătoare, cu codiţe lungi, maro.

   Medicul arătă într-acolo și spuse:

   - Toate acestea își aparțin ție, Liza!

   Dar ea se putea uita numai la el.

   El îi întinse păpușa și o întrebă:

   - Îți place de ea?

   - O, da, șopti ea, mi-e drag de toate aceste lucruri frumoase, dar cel mai drag îmi ești tu, căci tu ai făcut ca eu să pot vedea.

   Domnul Isus a deschis ochii inimii tuturor oamenilor care cred în El ca Mântuitor al lor. El ne dă multe lucruri bune deja aici pe pământ și o slavă veșnică în casa Tatălui. Dar cel mai măreț, cel mai frumos, cel mai prețios este El Însuși. Ce ar fi cerul și toată slava fără El!

   Pe medic l-a costat puțină osteneală sub mâna Dumnezeului îndurător pentru a reda micuței Liza lumina ochilor. Dar pentru a aduce lumina și viața pentru oamenii păcătoși, care erau „orbi“ și „morți“, Fiul lui Dumnezeu a trebuit să meargă în moarte și judecată.

   De aceea nu ar trebui să-L iubim pe El mai presus de orice?