Hornarul

   Cu ani de zile în urmă, un fabricant credincios a angajat în întreprinderea lui un chinez. Într-o zi, l-a întrebat pe acesta despre religia sa și apoi i-a spus despre Dumnezeul creștinilor, că Dumnezeu L-a trimis pe Domnul Isus, Fiul Său, pe pământ, pentru a le oferi oamenilor mântuirea, pentru că toți oamenii sunt păcătoși și nu pot din proprie putere să ajungă în cer.

   Dar chinezul nu a înțeles deloc. Toți oamenii să fie păcătoși pierduți și să nu facă nimic bine?

   - Doar există peste tot oameni generoși, spuse el, care fac fapte bune, și acestea să nu fie luate în considerare de către Dumnezeul lor?

   - Vreau să vă dau un exemplu, spuse creștinul. Știți ce este un hornar sau coșar?

   - Desigur!

   - Deci un hornar vine la o casă, negru de sus până jos, negru cum numai un hornar poate să fie. El stă în holul casei și o vede pe stăpâna casei coborând trepții cu un coș plin cu rufe imaculat de albe, proaspăt spălate și călcate. Deodată, coșul ei începe să se clatine. Prompt, hornarul sare, îndreaptă teancul de rufe și ridică, înainte ca stăpâna casei să-l poată împiedica, una câte una rufele căzute și le pune în coș. Credeți că femeia a fost foarte bucuroasă de acest ajutor?

   - Nu, mâinile murdare au lăsat pete!

   - Dar nu a fost ceva bun ce a vrut omul să facă? Da, desigur! Amabilitatea sa este și rămâne remarcabilă. El a vrut să o ajute pe femeie, dar el a uitat de degetele lui pline cu funingine și a făcut totul mai rău decât era. Vedeți, drag prieten, așa este și când omul vrea să facă ceva bun înaintea lui Dumnezeu. În ochii lui Dumnezeu, tot ce atinge omul lasă urme murdare, atât timp cât el nu este spălat în sângele Mielulul lui Dumnezeu de păcatele lui.

   Această istorisire îl puse pe chinez pe gânduri. După un timp, el a trebuit să părăsească acea țară. Înainte să plece i-a spus șefului său:

   - Pe hornarul cel negru nu-l voi uita niciodată.

   Nădăjduim că el L-a găsit sau Îl va găsi pe Mântuitorul păcătoșilor, care vrea să facă dintr-un „hornar“ un om curat.