Eram în primele clase ale şcolii primare. În
sala de clasă, băncile erau aşezate pe rânduri şi în fiecare bancă puteau sta
trei elevi. În banca din faţă pe locul din mijloc stătea Florin. În aceeaşi
bancă, dar în partea dinspre fereastră era locul meu. Învăţătorul nostru avea
obiceiul ca în timpul orei de curs să se aşeze pe bancă lângă Florin.
Florin era un băiat isteţ. El locuia la
nişte ţărani şi acolo trebuia să lucreze greu. De aceea şi venea aproape
totdeauna cu întârziere la şcoală. Nici nu începeau bine orele de curs, că
Florin îl şi întrerupea pe învăţător cu tot felul de glume. Deseori învăţătorul
i-a atras atenţia. Dar orice cuvânt din partea învăţătorului avea efect asupra
lui doar un timp scurt. Astfel s-a ajuns până acolo că învăţătorul l-a făcut pe
băiat să fie liniştit printr-o „metodă zdravănă“. Sărmanul băiat primea aproape
în fiecare zi câteva palme.
Într-o zi, noi doi ne-am schimbat locurile,
fără ca învăţătorul să observe acest lucru. Imediat însă incidentul s-a produs!
Fiind pe locul meu, Florin s-a folosit de ocazie să facă glume. Învăţătorul m-a
lovit pe mine considerând că l-a atins pe vinovat. Am primit pe neaşteptate
câteva palme. Când învăţătorul a recunoscut eroarea, a fost deja prea târziu.
Câţiva ani mai târziu, L-am primit pe Domnul
Isus ca Mântuitor al meu. Am cugetat mult la faptul că El, Cel nevinovat, a
luat asupra Sa de bunăvoie pedeapsa pentru păcatele mele. Întâmplarea din
şcoală m-a ajutat să înţeleg mai bine acest lucru. Atunci am primit pedeapsa
pentru neascultarea unui coleg. Dar despre Domnul Isus citim în Isaia 53,
versetul 5:
„Dar El era străpuns pentru păcatele
noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a
căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.“
Ce fericiţi putem să fim că Domnul Isus a
purtat pedeapsa noastră! Te bucuri de acest lucru?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu