Aruncând o piatră, un băiat de 12 ani a
omorât din greşeală o gâscă, ce umbla prin curtea părinţilor săi. Pentru că se
simţea neobservat, ascunse în pământ animalul pentru a nu fi pedepsit. Dar
seara, sora lui îi spuse:
- Astăzi este rândul tău la spălatul
vaselor, altfel îi spun mamei ce ai făcut.
Băiatul s-a supus de teamă să nu fie pârât.
Dar în ziua următoare, când sora lui a vrut din nou să-l şantajeze, el îi
răspunse:
- Nu, astăzi speli tu vasele. I-am spus
mamei tot şi m-a iertat.
El s-a simţit aşa de eliberat şi de uşurat;
conştiinţa lui nu îl mai acuza; şi nimeni nu putea să-l pună sub presiune din
cauza celor întâmplate.
Dacă ne-am încărcat cu vină, cei care ştiu
în ascuns vina noastră pot să folosească anumite situaţii şi să ne şantajeze.
Dar să recunoaştem înaintea lui Dumnezeu vina noastră! El ne iartă cu mare bucurie.
Şi dacă este posibil, ar trebui să recunoaştem greşeala noastră şi în faţa
aceluia pe care l-am rănit sau l-am păgubit.
Dar de unde luăm putere să ne îndepărtăm de
rău şi să recunoaştem sincer înaintea lui Dumnezeu totul? Această putere o
primim, dacă ne încredem pe deplin în Isus Hristos. El a suportat moartea de
cruce, pentru a ispăşi păcatele noastre. Dacă ne întoarcem în credinţă la El,
vom fi eliberaţi de povara vinei noastre – înainte de toate, de ceea ce ne ţine
legaţi şi ne apasă conştiinţa. Şi apoi, dacă mergem în viaţa noastră cu Isus,
El ne poate păzi, ca să nu mai cădem în greşelile de odinioară.
„Ferice de cel cu
fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit!“ Psalm 32.1
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu