„Cartea...“

   În urmă cu mulți ani, un colportor distribuia în piața unui mic oraș francez scrieri evanghelistice. Îi atrase atenția un țăran bătrân, care stătea în fața unei mici librării și răsfoia atent în cărțile expuse. Una după alta o așeza dezamăgit înapoi pe raft.    Colportorul s-a apropiat de el și l-a întrebat prietenos:

   - Nu găsiți ce căutați?

   - Nu, răspunse țăranul, deja de mult timp caut cartea și nu o găsesc.

   - M-aș bucura, dacă v-aș putea ajuta, spuse colportorul. Ce fel de carte este? Cu siguranță, este vorba de ceva anume, dacă o căutați așa de mult?

   - Da, tocmai asta este problema, spuse țăranul, că nu știu despre ce carte este vorba. Spunând aceasta, scoase din buzunarul hainei o foaie îngălbenită, care aparținea unei cărți foarte vechi, și spuse:

   - Vedeți, doresc să găsesc cartea de unde provine această pagină. Cel puțin doresc să aflu sfârșitul acestei propoziții de aici de jos...

   Colportorul recunoscu imediat textul paginii cărții ca fiind locul din Noul Testament: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși...“

   L-a rugat pe omul bătrân să vină cu el, l-a dus la locuința sa, a scos Biblia și a citit primele zece versete din capitolul cinci al Epistolei către Romani: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți, prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, dacă atunci când eram vrăjmași, am fost împăcați cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcați cu El, vom fi mântuiți prin viața Lui.“

   Apoi a spus o rugăciune scurtă, i-a dăruit vizitatorului său o Biblie și i-a cerut adresa. Omul bătrân i-a mulțumit mișcat și și-a luat politicos rămas-bun.

   Câtva timp mai târziu, colportorul l-a vizitat pe țăranul bătrân. Acesta s-a bucurat mult. Prin dragostea lui Dumnezeu s-a recunoscut ca păcătos pierdut, s-a întors la Dumnezeu și a acceptat mântuirea în Hristos. Acum era foarte fericit.

   Dacă ar căuta toți oamenii cu o așa insistență și cu o așa seriozitate mântuirea sufletelor lor!

Ferice de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc! (Luca 11.28).