duminică

Tudor, hoțul de buzunare



   - Asta ar merita, se gândi Tudor când văzu în fața lui un bărbat care avea un buzunar plin. A fost lucrare de o clipă și Tudor puse un portmoneu plin, cum credea el, în buzunarul jachetei. Când Tudor sortă „prada“ lui acasă, observă spre dezamăgirea lui, că portmoneul presupus era doar o agendă. Supărat o aruncă într-un colț al camerei.
   Câteva zile mai târziu, privirea lui căzu pe cartea aruncată. O ridică și începu să citească în ea. Tudor citi și citi. Nu-i mai venea să se oprească. Și nu dură mult timp, și Tudor deveni un alt om; viața lui se schimbă total.
   Ce carte a fost aceasta care a făcut această minune, iar dintr-un hoț și înșelător, un om ordonat?
   A fost Noul Testament, o parte a Cuvântului lui Dumnezeu! Când Tudor a început să citească în Noul Testament, a simțit că i se adresează lui personal. El a recunoscut cât de rău era și că pentru faptele sale rele a meritat o judecată grea. Dar când a citit mai departe, a găsit și locuri din Scriptură minunate, care spuneau că Dumnezeu îl iubește pe păcătos. Pentru acest lucru s-a bucurat mult. Și Tudor a aflat citind, că Domnul Isus a fost pedepsit pentru păcatele altora.
   Tudor a recunoscut sincer în fața lui Dumnezeu păcatele lui multe și viața lui distrusă. El a crezut în lucrarea de mântuire făcută de Domnul Isus, iar pacea, bucuria și mulțumirea s-au întors la el. Urmarea a fost o schimbare totală în viața lui.
   Câtva timp mai târziu, Tudor a istorisit unui mare număr de ascultători despre întoarcerea lui la Dumnezeu și el a ținut în mână ridicat Noul Testament, pe care îl purta tot timpul cu el de la întoarcerea lui la Dumnezeu. Un ascultător l-a rugat dacă poate să vadă Testamentul.
   - Oh, aceasta s-a întâmplat cu Testamentul meu pierdut! exclamă străinul bucuros. Ce bucuros sunt că mi s-a furat!

„O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile Lui!“ (Romani 11.33).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu