- Asta ar
merita, se gândi Tudor când văzu în fața lui un bărbat care avea un buzunar
plin. A fost lucrare de o clipă și Tudor puse un portmoneu plin, cum credea el,
în buzunarul jachetei. Când Tudor sortă „prada“ lui acasă, observă spre
dezamăgirea lui, că portmoneul presupus era doar o agendă. Supărat o aruncă
într-un colț al camerei.
Câteva zile mai
târziu, privirea lui căzu pe cartea aruncată. O ridică și începu să citească în
ea. Tudor citi și citi. Nu-i mai venea să se oprească. Și nu dură mult timp, și
Tudor deveni un alt om; viața lui se schimbă total.
Ce carte a fost
aceasta care a făcut această minune, iar dintr-un hoț și înșelător, un om
ordonat?
A fost Noul
Testament, o parte a Cuvântului lui Dumnezeu! Când Tudor a început să citească
în Noul Testament, a simțit că i se adresează lui personal. El a recunoscut cât
de rău era și că pentru faptele sale rele a meritat o judecată grea. Dar când a
citit mai departe, a găsit și locuri din Scriptură minunate, care spuneau că
Dumnezeu îl iubește pe păcătos. Pentru acest lucru s-a bucurat mult. Și Tudor a
aflat citind, că Domnul Isus a fost pedepsit pentru păcatele altora.
Tudor a
recunoscut sincer în fața lui Dumnezeu păcatele lui multe și viața lui distrusă.
El a crezut în lucrarea de mântuire făcută de Domnul Isus, iar pacea, bucuria
și mulțumirea s-au întors la el. Urmarea a fost o schimbare totală în viața
lui.
Câtva timp mai
târziu, Tudor a istorisit unui mare număr de ascultători despre întoarcerea lui
la Dumnezeu și el a ținut în mână ridicat Noul Testament, pe care îl purta tot
timpul cu el de la întoarcerea lui la Dumnezeu. Un ascultător l-a rugat dacă
poate să vadă Testamentul.
- Oh, aceasta
s-a întâmplat cu Testamentul meu pierdut! exclamă străinul bucuros. Ce bucuros
sunt că mi s-a furat!
„O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui
Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Lui și cât de neînțelese sunt căile
Lui!“ (Romani 11.33).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu