Gozola locuia într-un mic sat din jungla
africană, şi această povestire nu ar fi fost niciodată scrisă, dacă el nu s-ar
fi îmbolnăvit. Într-o zi, auzind vorbindu-se despre misiune, tatăl său îl luă şi
îl duse la spitalul unde albii cu puteri miraculoase îi făceau sănătoşi pe toţi
aceia care veneau la ei.
La
spitalul misiunii, tânărul Gozola găsi mai mult decât sănătatea trupească:
auzind despre Domnul Isus Hristos, el îşi predă viaţa în mâinile minunatului
Salvator, care iartă şi eliberează de orice păcat. Era conştient că acum
trebuia să renunţe la băutură, la fumat şi la sărbătorile păgâne.
Întors
la el în sat, începu să fie persecutat. Vrăjitorul, cel mai bun prieten al
căpeteniei tribului, se temea ca Gozola să nu-i răpească dominaţia spirituală.
Dacă tinerii se converteau la creştinism, vrăjitorul pierdea o bună parte din
veniturile lui. Nu s-ar mai fi cumpărat nici
idoli, nici amulete şi nu s-ar mai fi oferit spiritelor sacrificii
costisitoare. Vrăjitoriile lui ar fi devenit inutile.
Gozola era astfel persecutat în multe feluri, dar el nu şi-a pierdut
curajul şi a continuat să vorbească despre Isus Hristos, Salvatorul său.
Într-o
zi, unul dintre oamenii cei mai importanţi din sat organiză un banchet în
cinstea căsătoriei fiului său. Când serbarea era în toi, se auzi că Buha, fiul
căpeteniei, un băieţel de şase ani, a dispărut.
Toată
lumea porni în căutarea lui. Îl descoperiră într-un târziu în mijlocul râului
pe o insuliţă de nisip. Cum ajunse copilul acolo, nimeni nu ştia.
Din
nefericire, micuţul Buha nu scăpă neobservat de privirile flămânde ale
crocodililor, care înconjurară insuliţa gata să-l devoreze. Dându-şi seama că
pieirea micuţului era tot mai iminentă, oamenii din sat, adunaţi pe ţărmul
apei, începură să scoată strigăte de groază.
Văzând nenorocirea care îl pândea pe fiul
său, şeful tribului a vrut să se arunce în
apă. A fost împiedicat însă de sătenii care l-au convins că aceasta ar
însemna ca atât el, cât şi copilul lui să fie pradă crocodililor.
Şeful se întoarse
spre vrăjitor:
- Este momentul
să faci un farmec şi să ceri spiritelor să împiedice crocodilii să-l mănânce pe
Buha.
- Nu pot face nimic, zice el. Este marele
Gnona (crocodil). Magia mea nu-l poate salva pe fiul tău.
- Vrăjile tale ar fi trebuit să fie mai mari
decât Gnona, zise tatăl nefericit. Aruncă-te în râu şi fă magiile tale
întunecate!
Vrăjitorul rămase însă neputincios pe uscat.
Nu avea chef să-şi rişte viaţa pentru Buha.
Pe neaşteptate
se apropie Gozola:
- Îţi este teamă, zise el vrăjitorului. Cu
toate farmecele tale nu îndrăzneşti să te apropii de crocodil!
- Mie
nu îmi este teamă de nimic, zise vrăjitorul furios.
- Doar de crocodili, zise Gozola. Puterea ta
miraculoasă este incapabilă să salveze o viaţă, chiar şi pe aceea a căpeteniei
tale. Dacă nu poţi salva acest copil, înseamnă nu doar că n-ai credinţă în zeii
tăi, dar şi că tu şi zeii tăi sunteţi nişte mincinoşi. Dumnezeul pe care eu Îl
ador şi căruia mă închin este un Dumnezeu puternic. El este Cel ce mă va păzi de crocodili şi va salva pe Buha.
- Gozola, dacă îmi vei salva fiul, strigă căpetenia, voi şti că
Dumnezeul tău este viu şi îţi jur că eu şi tribul meu Îl vom adora.
După ce se rugă lui Dumnezeu,
Gozola se aruncă în apa râului. În timp ce înota din răsputeri, mulţimea de pe
mal urla, ţipa şi chiuia pentru a speria crocodilii. Crocodilii înspăimântaţi
de zgomot se îndepărtară şi Gozola putu să ajungă teafăr la insulă. Tânărul
creştin încurajă băieţelul speriat şi îi spuse că vor înota împreună spre mal.
Curajos, băieţelul se aruncă în apă şi ajutat de Gozola se îndreptară spre
ţărm.
Revenindu-şi
din spaimă, crocodilii începură să-i urmărească. Cu ultimele puteri, Gozola aşeză
copilul pe ţărm departe de colţii crocodililor. Nu a fost însă atât de rapid,
ca să se salveze şi pe el însuşi. Un crocodil îl prinse de picior şi îl trase
în apă. Vrăjitorul radia de bucurie. Vrăjmaşul lui a fost învins. Nu va mai
avea cine vorbi oamenilor despre Dumnezeu, aşa încât să-i abată de la căile
lor.
Căpetenia a avut timp doar să-şi îmbrăţişeze
fiul, când auzi:
- Gozola
trăieşte!
În
sfârşit, un mic grup se puse încet în mişcare. În frunte mergea un om alb, după
care Gozola purtat de doi indigeni. Noii sosiţi se opriră şi Gozola puse
piciorul jos. Şchiopăta, dar era viu. Prezenţa lui îi uimi pe toţi. Toată lumea
dorea să ştie cum a scăpat din colţii crocodilului.
Tânărul creştin se opri la o colibă şi cu
vocea-i tremurândă povesti minunea pe care Dumnezeu o făcuse cu el.
Fusese tras sub apă de crocodil şi îşi
pierduse repede cunoştinţa. Şi-a revenit ceva mai târziu, când a fost deja pe
mal. A văzut atunci că un om alb era aplecat asupra lui şi îi examina rănile. I
se povesti apoi cum vânătorul alb, alertat de ţipetele tribului, s-a apropiat
de râu şi văzând drama a tras asupra crocodilului care rănit a lăsat prada.
- Vedeţi,
zise Gozola, Dumnezeul meu este puternic şi m-a scăpat de crocodili!
Vrăjitorul a fost alungat din sat, iar
căpetenia tribului, credincioasă promisiunii sale, a venit şi a ascultat pe
Gozola predicând Evanghelia. Mulţi s-au întors la Domnul Isus şi L-au acceptat
ca Salvator şi Domn al lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu