Un căpitan de
treabă găsi într-o zi pe un tânăr marinar șezând într-un colț al navei, tremurând
și palid la față, și refuzând să iasă de acolo, pentru că se temea de cârmaci.
- Ei, ce ți-a făcut cârmaciul?
- Mie nimic; dar
mă tem pe bună dreptate de el. Am văzut azi dimineață cum a tăiat cu un cuțit o
bucată de carne din brațul unui marinar și apoi a luat un fier înroșit și l-a
ars îngrozitor de rău cu el.
- A mai făcut și
altceva?
- L-a împușcat
pe câinele nostru și l-a aruncat în apă. Este un om înfricoșător, și mă tem de
el.
- Acum
ascultă-mă, spuse căpitanul. Câinele a turbat și l-a mușcat pe marinar; cârmaciul
a salvat viața marinarului prin faptul că i-a tăiat o bucată din braț și i-a
ars rana. Pentru a păstra viața ta și a mea, l-a omorât pe câine și l-a aruncat
peste bord. Te mai temi acum de cârmaci?
Băiatul s-a
rușinat și a ieșit din acel colț al navei.
Drag cititor, poate
și ție ți se par durerile, pe care ți le trimite Dumnezeu, ca niște grozăvii.
O, atunci ieși din cotlonul gândurilor tale greșite și a îndoielii în bunătatea
lui Dumnezeu! Gândește-te că Dumnezeu este singur înțelept și că gândurile Sale
cu privire la noi sunt gânduri de mântuire și de pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu