Daniela şi Raluca

   Raluca era mânioasă. Trânti uşa camerei ei şi se aruncă pe pat. Nu ar fi aşteptat asta niciodată de la cea mai bună prietenă a ei!

   Mama Ralucăi veni încet în cameră.

   - Ce s-a întâmplat? întrebă ea. Raluca plângea. Aproape că nu putea vorbi, pentru că avea un nod mare în gât.

   - M-am certat foarte tare cu Daniela, mamă. Astăzi pe drumul spre casă, ea m-a întrebat, dacă mâine la lucrarea la mate poate să copieze de la mine! Să copieze! Desigur, i-am spus „nu“. Nu înţeleg deloc. Şi ea ştie că a copia este un lucru greşit. Este doar înşelăciune! I-am spus că eu n-aş face aşa ceva niciodată. Atunci s-a supărat aşa de tare şi mi-a spus că nu sunt prietena ei şi că îşi va căuta o alta. Şi a mai spus că eu nu vreau, ca ea să fie tot aşa de bună la mate ca mine. Este aşa de rea!

   Ralucăi îi curgeau lacrimile pe obraji. Mama ei îşi puse braţul în jurul ei şi se uită cu seriozitate la ea:

   - Spune-mi, nu este ceva adevărat aici? De mai multe ori te-ai lăudat că tu eşti mai bună ca Daniela. Când se iscă o ceartă sunt totdeauna doi. Pentru tine este într-adevăr important că Domnul Isus numeşte înşelăciunea păcat? Raluca se uită în pământ.

   - Poate amândouă? şopti ea încet. Dar nu o pot lăsa să copieze, sau totuşi da?

   - Nu, dar poate ai putea să o ajuţi în viitor la mate. Şi acum există doar o posibilitate să sfârşiţi cearta: trebuie să vorbiţi împreună. Raluca sări deodată.

   - Dar nu vreau să vorbesc cu ea.

   Mama se îndreptă spre uşă şi spuse:

   - Asta este singura posibilitate. Vorbiţi una cu alta!

   După-masa, Raluca s-a liniştit şi a văzut că mama ei are dreptate. Oricum, Daniela era prietena ei cea mai bună, trebuiau să se împace. Trecu strada, unde locuia Daniela şi părinţii ei. Mama Danielei îi deschise uşa şi spuse:

   - Bine că vii, Daniela stă în camera ei şi este îmbufnată. Trebuie să vorbiţi împreună.  „Exat ca mama mea“, se gândi Raluca şi bătu la uşa camerei Danielei: „Eu sunt. “

   Încet, uşa se deschise. Raluca văzu că şi Daniela este tristă, pentru că s-au certat.

   - Îmi pare rău, că am fost aşa de rea cu tine! Ştiu că nu este bine să copiezi!

   - Şi mie îmi pare rău, nu trebuia să fac pe grozava.

   Cele două fete căzură una în braţele celeilalte şi amândouă au fost bucuroase că prietenia lor era iarăşi ca mai înainte.

   Daniela râse.

   - Putem face câteva exerciţii de matematică, doamna Ambiţioasa? întreabă ea nerăbdătoare.

   - Sigur, spuse bucuroasă Raluca. Am adus cu mine cartea de matematică!