O viaţă salvată

   Japonia este o ţară bântuită de numeroase cutremure. Japonezii s-au obişnuit cu ele şi-şi fac locuinţele din materiale uşoare. Clădirile înalte din oraşe se contruiesc folosind tehnologii speciale, ca să poată rezista la cutremure.

   Cu mulţi ani în urmă, într-o suburbie a oraşului Tokio locuia o familie de misionari care se stabilise acolo cu scopul de a vorbi populaţiei locale despre Hristos. Tatăl familiei întemeie o bisericuţă unde în zilele de duminică predica Evanghelia. Mama cânta la orgă, toată comunitatea cânta imnuri duhovniceşti, iar fetiţa lor, ce nu împlinise încă un an, rămânea de obicei acasă să doarmă în pătucul ei. Părinţii o lăsau pe seama unei vecine care, dacă o auzea plângând, o lua la ea.

   Serviciul divin începea dimineaţa la ora zece. Părinţii se pregăteau ca de obicei să se ducă la biserică, dar fetiţa lor făcea nazuri, se frământa, plângea şi nu voia de fel să doarmă. Văzând acest lucru, părinţii hotărâră să o ia cu ei.

   Totul mergea bine, mama cânta la orgă, tata predica, lumea asculta. Veni rândul rugăciunii de încheiere..., dar deodată pământul a fost zguduit de un cutremur. Pretutindeni pereţii caselor crăpau şi se prăbuşeau, stârnind nori de praf care îngreuiau respiraţia...

   „Cutremur!“ strigară cu toţii. Japonezii nu mai văzură de mult un asemenea dezastru.

Predicatorul luă fetiţa în braţe şi se repezi într-un suflet spre casă, împreună cu soţia lui, ca să salveze, pe cât era posibil, câte ceva din lucrurile lor. Tata se repezi în odaia fetiţei să scoată pătucul în care dormea ea de obicei în lipsa lor. Îl găsi complet sfărâmat, cu tavanul prăbuşit peste el. Dacă fetiţa ar fi rămas în pătucul ei, acum n-ar mai fi fost în viaţă.

   Dumnezeu a salvat-o şi aceasta n-a fost o simplă întâmplare. Fetiţa a crescut, a crezut în Dumnezeu şi mulţi ani la rând i-a slujit cu credinţă pe pământul Japoniei. Conform mărturiei ei, multe suflete au venit la Hristos şi au găsit în El veşnica lor mântuire.