luni

Bănuiala



   Au trecut câteva săptămâni. Noul an şcolar a început şi Izabela şi gemenii sunt acum în clasa a treia. În această zi merg după cursuri la familia Munteanu, căci domnul Munteanu tocmai are două zile libere şi este acasă. Şi fratele Izabelei, Timi, este invitat. Când păşesc în locuinţa de la etajul al treilea, simt deja miros de pizza proaspătă. După mâncare, Izabela, Manu şi Maia încep să-şi facă temele de casă. Tim se adânceşte mai întâi într-o revistă. Domnul Munteanu citeşte ziarul zilnic.
   - Ascultaţi ce este scris aici, spune el deodată: „Ucigaşul de animale a lovit din nou. Două căprioare moarte şi o vulpe rănită reprezintă bilanţul trist al ultimelor săptămâni. Arma a fost – ca de fapt şi în cazurile dinainte (ziarul nostru a relatat) – încărcată cu alice. Autorităţile silvice şi poliţia stau în faţa unei dileme.” Domnul Munteanu îşi ridică privirea din ziar.
   - Oare să fie acelaşi bărbat, care o are pe conştiinţă şi pe pisica voastră sălbatică?
   - Sigur, spune Manu supărat. Cine face aşa ceva? Un război împotriva animalelor?
   - Un război? întreabă domnul Munteanu. Poate cineva care este foarte frustrat şi nemulţumit cu viaţa lui şi îşi decarcă undeva mânia?
   El tace descumpănit şi îşi duce mâna la frunte.
   - Ar putea – nu, ar fi...
   - Ce ai, tată?
   - Tocmai m-am gândit la colegul meu Nistor. Căsătoria lui este destrămată, a început să bea, este uneori foarte abătut, iar apoi foarte agresiv. El are un combi roşu. Odată când a luat ceva din portbagaj, am văzut acolo un obiect lung într-o învelitoare verde oliv. Arăta ca o paletă de golf sau ca un echipament de pescuit, dar Nistor nu are garantat bani pentru golf.
   - Crezi că ar fi putut fi o puşcă cu alice? întreabă Manu cu ochii mari.
   - Da. Nu ştiu. Habar n-am. Ce facem acum? Nu pot să dau poliţiei niciun indiciu pe baza unei bănuieli aşa de vagi. Nistor are destule probleme.
   - Poate puteţi să-l urmăriţi puţin? întreabă Timi.
   - Voi încerca, promite oftând domnul Munteanu.
   Când cei patru prieteni sunt mai târziu afară pe stradă, Manu spune deodată:
   - Pot să înţeleg că cineva poate să aibă o aşa mânie în el! Mai demult vroiam şi eu uneori să lovesc şi să stric totul.
   Maia păşeşte încet lângă el, cu capul plecat. Manu îi zâmbeşte.
   - De când cunosc istorisirile despre Isus, este oarecum altfel.
   Manu şi-a dorit de ziua de naştere o Biblie pentru copii şi a şi primit-o, iar între timp citeşte cu sârguinţă în ea, ca Izabela.
   - Când vorbesc cu Domnul Isus, El mă ascultă cu atenţie şi observ că Lui Îi pasă când sunt aşa de trist. Şi atunci Îl rog, ca El să-mi ierte gândurile mele rele şi mânioase şi El mă ajută să fiu amabil.
   - Atunci crezi în Domnul Isus? întreabă Izabela.
   - Da, desigur, spune Manu.
   - Şi eu! strigă foarte fericită Izabela.

   - Aţi primit o scrisoare, îi primeşte bucuroasă mama, când Timi şi Izabela ajung acasă după-masa târziu.
   - De la cine? întreabă curioasă Izabela. Încordaţi deschid plicul verde, care este adresat către Timi şi Izabela Filimon. Izabela scoate o vedere şi citeşte: „Dragă Izabela, dragă Timi! De ziua mea de naştere în 11 octombrie vă invit la o călătorie în parcul de aventuri! M-aş bucura mult dacă aţi putea veni. M. Rotaru.”
   - O, ce drăguţ, spune zâmbind doamna Filimon.
   - Oare şi Manu şi Maia au primit o invitaţie? întreabă Izabela.
   - Desigur, spune Timi.
   - Păcat, până în 11 octombrie mai este aşa de mult timp! Fraţii îşi petrec restul serii planificând şi gândindu-se ce ar putea să-i dăruiască domnului Rotaru. La final, Timi are o idee...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu