Surpriza zilei de naştere

   11 octombrie este o zi însorită de toamnă şi cei patru copii se află devreme pe drum împreună cu domnul Rotaru în maşină. Medicul veterinar s-a bucurat mult de cadoul de ziua de naştere, o lucrare făcută cu ferăstrăul de traforaj, care prezintă o scenă din pădure cu pădurari, căprioare şi iepuri. Timi, care ştie să deseneze foarte bine, a desenat tabloul şi împreună cu Manu l-au decupat cu ferăstrăul. I-a ajutat şi tatăl lui Manu. Cele două fete au colorat la final lemnul, iar tabloul a ieşit foarte frumos.

   După o jumătate de oră de mers cu maşina ajung la parcul de aventuri care tocmai a deschis. După o scurtă orientare pe planul de la intrare, băieţii năvălesc primii spre locul de aventuri. I-a atras mai ales schela grimpantă înaltă. Izabela şi Maia sunt atrase de leagăne şi savuzează „zburatul” prin aerul cald de toamnă.

   Izabela studiază apoi caieţelul cu informaţii pe care l-au primit. Chiar şi un castel a existat câdva aici, citeşte ea uimită. Timi se uită peste umărul ei:

   - Eu doresc să văd urşii, spune el.

   - Putem să mergem cu maşinuţele spre locul unde se află ei, propune Manu.

   - Dar eu vreau mai întâi la bufniţe, se bosumflă Izabela.

   - Haideţi să urmăm turul, atunci putem vedea totul şi putem rămâne unde vă place mai mult. Propunerea este acceptată.

   Încet, parcul se umple de oameni. Maia este entuziasmată în mod deosebit de căprioare, cerbi şi mufloni. La amiază, domnul Rotaru dăruieşte tuturor cartofi prăjiţi şi cârnăciori. Apoi Manu porneşte grăbit spre maşinuţe, unde deja domneşte îmbulzeală.

   - Mi-e teamă, murmură Maia fricoasă. Domnul Rotaru îi zâmbeşte.

   - Amândoi putem merge şi pe jos, spune el. Maia ezită.

   - Dumneavoastră aţi vrea să mergeţi cu maşinuţa? întreabă ea.

   - Îţi fac o propunere: eu merg în spatele tău şi ţin o distanţă bună, atunci poţi să mergi cât de încet doreşti.

   Maia dă din cap afirmativ. Este puţin palidă când urcă în maşinuţa ei.

   - Gândeşte-te că Izabela merge în faţa ta, eu în spatele tău. Să nu-ţi fie teamă!

   În prima parte a drumului, Maia frânează nervoasă şi merge foarte încet. Domnul Rotaru îi lasă un mare avans, pentru a nu cauza în spatele lui ambuteiaj. Dar încet, Maia devine mai curajoasă.

   - Ei, cum a fost? întreabă domnul Rotaru dându-se jos din maşinuţa lui, când ajung jos în vale.

   - Mi-a făcut plăcere, spune Maia strălucind de bucurie. Manu şi Timi au alergat înainte la urşii maro. Două dintre animalele puternice stau leneşe pe stânci şi savurează soarele cald de după-masa. Două animale mai tinere încep să se joace. Copiii nu se satură privindu-le.

   Când pe drumul spre casă se află iarăşi în maşină, Izabela spune deodată:

   - În seara aceasta am să-I spun iarăşi ceva deosebit Domnului Isus. Vreau să-I spun „Mulţumesc” pentru ziua extrem de frumoasă!

   - Da, şi eu, spune Manu.

   Domnul Rotaru dă din cap, „Este bine!”

   - Dar şi dumneavoastră multe mulţumiri, spune Maia timidă. A fost foarte frumos că ne-aţi invitat!

   - Şi mie mi-a făcut multă plăcere, spune domnul Rotaru zâmbind.

   Încet se întunecă. Puţinele maşini, care vin din sens opus pe strada singuratică, au aprins farurile. Manu îşi apleacă capul spre geam şi priveşte afară. Deodată înmărmureşte. Un combi roşu se află în afara poienii direct la marginea pădurii! Un combi roşu!

   - Vă rog să opriţi imediat, domnule Rotaru! strigă Manu agitat. Domnul Rotaru reacţionează imediat şi opreşte la marginea drumului. Îngrijorat se întoarce spre băiat.

   - Ce ai, Manu? Ţi-e rău?

   - Nu! Cu cuvinte precipitate şi încurcându-se de mai multe ori la vorbă, Manu explică ce i-a spus tatăl său despre colegul Nistor şi maşina lui roşie.