sâmbătă

Sebi singur acasă



   - Nu, n-am nevoie de pantaloni noi! Sebi nu vrea să facă drumul obositor în oraş împreună cu mama şi Carolina. Sebi are o idee sclipitoare...
   - Sebi! strigă mama cu o jumătate de oră înainte de plecarea autobuzului. Te rog pregăteşte-te! Totul rămâne liniştit. Mama aleargă pe trepţi în sus. Sebi! Unde eşti? Linişte. Carolina, care se află deja în cărucior, scoate câteva sunete.
   Mama caută: în pivniţă, în grădină. Nimic! Sebi a dispărut ca în pământ. Acum mama îşi dă seama că Sebi nu vrea să meargă în oraş. Atunci se decide să plece fără el, îşi ia geanta şi împinge căruciorul afară.
   Sebi aude cum se învârte cheia de la uşa casei în broască. El chicoteşte bine dispus. Ascunzătoarea lui este ideală. Sebi a câştigat! Se hotărăşte să mai rămână puţin acolo unde este: şi anume, în cutia de la pat. Poate că mama este aşa de dibace, că se întoarce repede înapoi pentru a-l surprinde. Atunci trebuie să meargă cu ea. Dar Sebi este mult mai dibaci! Ea nu îl va găsi.
   Mama nu se întoarce. În cutia de la pat este cald şi înăbuşitor. Pe Sebi îl cuprinde pentru o clipă spaima: dacă nu mai poate ieşi acum... Dar totuşi reuşeşte, cu toate că este foarte istovitor să iasă din cutia de la pat. 

   Pentru prima dată, Sebi este singur acasă. În casă este linişte. Lui Sebi nu-i face plăcere niciun joc. Este plictisitor. Nu-i face plăcere nici măcar ascultatul unei poveşti. Victoria asupra mamei este o victorie supărătoare, plictisitoare. Mai bine era dacă mama s-ar fi întors să vadă de el. Aşa de greu nu era de găsit în ascunzătoarea lui!
   Dumnezeu a ştiut exact unde se afla Sebi. Este bine că Dumnezeu ştie întotdeauna acest lucru, gândeşte Sebi. Acum, gândeşte Sebi mai departe, Dumnezeu ştie unde mă aflu; şi că îmi este frică, pentru că sunt singur şi am o conştiinţă rea. Aceasta îl mângâie.
   O cheie zornăie afară. Sebi ascultă cu atenţie. Este mama! Mama răsuflă uşurată când îl vede pe Sebi, şi Sebi când o vede pe mama.
   - Nu am putut urca în autobuz fără să ştiu unde eşti, Sebi, spune mama.
   - Iartă-mă, spune Sebi. Niciodată nu mă mai ascund de tine!
   Aceasta este o promisiune.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu