Cum a găsit Larisa pacea

   Larisa, o fetiță inteligentă, trăia cu bunica ei pe o insulă în fața coastei Spaniei. Era interesată de toate lucrurile pe care le vedea. Nu se plictisea niciodată.

   Dar, din nefericire, nu auzise niciodată despre Domnul Isus, Mântuitorul lumii. Niciodată nu îi povestise nimeni despre dragostea lui Dumnezeu și despre moartea și învierea Domnului Isus.

   Când a împlinit 14 ani, Larisa a cugetat pentru prima dată asupra morții ei și asupra veșniciei. Motivul a fost clopotul bisericii din micuțul sat în care locuia. Pe insulă era obiceiul ca la fiecare înmormântare să se dea de cunoscut prin bătaia clopotului vârsta celui care a murit.

   Tocmai murise cineva și urma să fie înmormântat chiar de ziua de naștere a Larisei, când aceasta împlinea 14 ani. Fata auzi clopotul și, fără să vrea, numără bătăile acestuia. Larisa rămase uimită. 14 bătăi – 14 ani? Cel care murise avea doar 14 ani? Fusese de aceeași vârstă cu ea?

   Gândul morții o urmărea mereu. Să mori la 14 ani și să fii înmormântat! Dar unde era acum mortul? Unde s-a dus sufletul său?

   Dacă ea, Larisa, ar fi murit, unde ar fi fost sufletul ei? Fata a fost cuprinsă de neliniște și de frică. Deodată s-a văzut în fața morții. Oare nu are moartea putere peste toți oamenii? Nu sunt toți la dispoziția ei?

   Toată ziua a fost tristă. Se gândea mereu la cele 14 bătăi ale clopotului, la cel care murise așa de tânăr și la moarte. În sfârșit, când nu mai rezistă, se adresă bunicii. Dar și bunica se temea de moarte, de veșnicie. Ea nu o putea ajuta. Îi spuse să nu se mai gândească la aceste lucruri triste.

   Ah, nici bunica nu-L cunoștea pe Domnul Isus și astfel se temea de veșnicie!

   După un timp, bunica și-a adus aminte că în casă se află pe undeva o Biblie. Au căutat amândouă și au găsit-o. Numaidecât, Larisa a început să citeacă în Biblie. Interesul ei creștea din zi în zi. A recunoscut repede că este o păcătoasă în fața lui Dumnezeu și că după moarte o așteaptă judecata dumnezeiască. Dar a citit mai departe și a înțeles că poate găsi salvare: oricine crede în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu piere, ci primește viața veșnică. Isus Hristos a venit în lume, ca să salveze păcătoșii.

   Larisa a crezut acest cuvânt. Într-o seară a îngenuncheat și i-a recunoscut Domnului Isus păcatele. Astfel s-a adăpostit în brațele lui Isus, Mântuitorul. Din acel ceas, Larisa a fost foarte fericită. Acum, Domnul Isus, care îi luase morții puterea și pentru ea, era Mântuitorul ei.

„ ...pentru ca oricine crede în El să nu piară,

ci să aibă viața veșnică.“

Ioan 3.15