Oprit!

   În cetatea siriană Damasc trăia un bărbat pe nume Anania. El era un creştin, care Îl urma pe Domnul Isus.

   Timpul în care a trăit nu a fost pentru creştini un timp uşor. În Ierusalim a început o prigoană aprigă a creştinilor şi s-a răspândit permanent mai departe. Anania a vorbit adeseori cu prietenii săi despre această situaţie. În mod deosebit au vorbit despre un bărbat, care în prigonirea creştinilor juca un rol conducător. El se numea Saul din Tars şi făcuse în Ierusalim multor credincioşi mult rău. Vestea cea mai nouă, pe care o auzise acum Anania, era că el se afla pe drum spre Damasc. Avea misiunea legală să aresteze pe toţi creştinii – indiferent că erau bărbaţi sau femei. Aceasta a provocat creştinilor din  Damasc mari griji. Dar apoi s-a întâmplat ceva ce Anania deabia a putut să înţeleagă:

   Domnul Isus vorbea cu el şi îi dădea misiunea: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă!” – Anania i-a spus sincer Domnului său ce simţea el: „Doamne, am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim, ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.” – Dar ce surprins a fost el de răspunsul Domnului său: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor...”

   Atunci Anania a pornit la drum; el a fost convins că Dumnezeu a acţionat în viaţa lui Saul. Şi aşa s-a şi întâmplat: când Saul s-a apropiat de cetatea Damasc, o lumină puternică a strălucit deodată: era mai luminoasă decât soarele! Saul s-a aruncat la pământ şi a auzit un glas din cer: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?” – Speriat, Saul a întrebat: „Cine eşti tu, Doamne?” – Glasul a răspuns: „Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.” Tremurând Saul a recunoscut că Isus, pe ai cărui aparţinători el îi prigonise şi care îi vorbea din cer, era Fiul lui Dumnezeu. Acest Isus avea dreptul să fie Domnul său. „Doamne, ce vrei să fac?” a întrebat Saul. Domnul i-a spus să meargă în cetate şi acolo să aştepte indicaţiile următoare.

   Când Saul s-a ridicat, a fost orb. Însoţitorii lui l-au condus spre Damasc, unde s-a rugat şi a postit şi a aşteptat ce îi va spune Domnul Isus.

   Anania a aflat toate acestea doar mai târziu. Dar cu mare bucurie că Domnul Isus a învins un prigonitor înverşunat şi l-a făcut un copil al lui Dumnezeu, a mers la casa lui Iuda, l-a salutat pe Saul ca pe un frate de credinţă şi a pus mâinile peste el. Atunci Saul a putut să vadă iarăşi.

   Domnul Isus doreşte şi astăzi „să oprească” pe oameni pe drumul lor greşit, pentru ca să recunoască faptul că au nevoie de El ca Mântuitor.