A fura pe Dumnezeu

   Prin uşa împinsă violent cu piciorul, năvăli Igor Trozik, poliţistul însărcinat cu arestarea creştinilor.

   - Adunaţi-vă repede lucrurile! Am să vă duc de aici, strigă el bătrânului pastor, care tocmai îşi bea ceaiul.

   Fără a cere permisiunea, poliţistul începu să cotrobăie prin casă: deschise dulapurile, răsturnă scaunele, ... răscoli prin sertare, urmărind în acelaşi timp pastorul care îşi bea liniştit ceaiul.

   - Vreţi o cană cu ceai? întrebă acesta blând.

   Igor Trozik ezită puţin, dar cum afară era foarte frig, răspunse mormăind:

   - Da, aş vrea puţin.

   Pastorul începu să pregătească o cană cu ceai pentru Igor.

   Cu un aer neîncrezător, poliţistul urmărea fiecare gest al pastorului. Continuând să caute prin dulapuri, lovi la un moment dat o etajeră. O carte de cântări se desprinse de pe raft şi căzând pe masă se deschise.

   Instinctiv, Igor Trozik citi o strofă: „O, Doamne, privind la jertfa Ta, / Sufletul meu s-a tulburat. / Pentru mine Tu Te-i dat, / Acum sunt păcătos iertat.“

   Aceste cuvinte au făcut să încolţească în mintea lui Igor, amintirea mamei sale, singura persoană care l-a iubit cu adevărat... Îşi aminti cum altădată a cântat aceste cuvinte pe genunchii mamei lui.

   Vocea pastorului, care la rândul său îi observa mişcările şi gesturile, îl smulse din gândurile ce îl absorbiseră:

   - Vreţi să cântăm împreună această cântare?

   Igor Trozik tresări ca şi cum ar fi fost demascat:

   - Destul cu pocăinţa voastră, murmură el printre dinţi.

   Luând cana cu ceai, continuă:

   - Evident, ca toţi ceilalţi oameni mă consideraţi un monstru!

   - Nu un monstru, ci mai degrabă un hoţ, zise pastorul.

   - Eu, hoţ? ţipă poliţistul.

   - Atenţie să nu răsturnaţi ceaiul, zise pastorul.

   Aceasta a fost prea mult pentru Igor Trozik. Ameninţător înaintă spre pastor:

   - Şi pe cine am furat?

   - Pe Dumnezeu, răspunse bătrânul ridicând ochii lui senini spre poliţist. Isus Hristos a murit pentru păcatele dumneavoastră şi ale mele. Dacă refuzăm acest lucru, Îl furăm pe Dumnezeu. El vrea să facă pace între noi şi El, şi vrea să ne salveze.

   - Dumnezeu vrea să mă salveze! Ha, ha! Ia uitaţi-vă la mâinile mele: ştiţi cât sânge au vărsat aceste mâini? Crucea voastră nu este pentru mine, sunt mult prea păcătos ca să fiu iertat.

   Pastorul îl fixă un moment cu privirea lui liniştită şi apoi îi zise:

   - Chiar dacă aţi fi făcut de zece ori mai mult, să nu uitaţi că dragostea lui Dumnezeu va rămâne mereu aceeaşi, gata să ierte toată răutatea dumneavoastră, oricât de mare ar fi ea.

   De această dată, poliţistul nu răspunse nimic. Atins în inimă de aceste ultime cuvinte pe care Dumnezeu le-a pus în gura pastorului, se simţi învins. Copleşit de dragostea pe care Dumnezeu o revarsă peste toţi oamenii, rămase tăcut pe scaunul lui.

   De mult timp, adunarea de rugăciune nu mai fusese atât de binecuvântată ca în acea seară. Credincioşii adunaţi pentru rugăciune s-au temut văzând poliţistul sosind, dar au înţeles imediat că îndurarea cea mare a lui Dumnezeu este pentru toţi şi că Isus este Salvator pentru orice om, oricât de păcătos ar fi.