Mai alb decât zăpada

   Era iarnă, iar când Eva s-a trezit într-o dimineaţă, era multă zăpadă. Cât de mult s-a bucurat! Îi plăcea să meargă afară când era zăpadă, iar mama a îndemnat-o chiar să-i facă o vizită unei prietene bolnave.

   „Cât de albă este zăpada”, îşi spuse Eva când păşea prin zăpadă. Deodată se opri gânditoare. Îşi spuse ca pentru sine: „Mai alb decât zăpada – unde am auzit aceasta?” Atunci îi veni în minte: la şcoala duminicală, toţi copiii au trebuit să înveţe versetul:

   „Spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada (Psalm 51.7).

   De asemenea i-au venit acum în minte şi cuvintele serioase, care le-au fost spuse apoi. Li s-a spus să se roage din inimă lui Dumnezeu fiecare personal această rugăciune a împăratului David. Învăţătorul şcolii duminicale a vorbit apoi despre sângele preţios al lui Hristos, care curăţă de toate păcatele.

   „ ...sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat” (1 Ioan 1.7).

   Eva a uitat toate acestea, dar acum i-au venit deodată iarăşi în minte când a văzut zăpada orbitor de albă. Şi cum mergea aşa încet spre locuinţa prietenei, s-a ridicat cu seriozitate şi sinceritate din inima ei rugăciunea: „Spală-mă, şi voi fi mai alb decât zăpada!” Ea a simţit că avea nevoie să fie spălată şi ştia de asemenea că nu putea să se facă singură curată.

   Cu aceste gânduri, Eva şi-a atins ţinta. Dar vizita la prietena ei a fost scurtă. Era în interior aşa de preocupată şi nu voia să fie sustrasă de la aceste gânduri.

   Şi acasă când şi-a făcut temele a fost încă preocupată de aceste întrebări, încât mama ei, care a observat aceasta, a întrebat-o:

   - Astăzi nu te concentrezi deloc, Eva. Ce se întâmplă cu tine?

   - Ah, da, mamă, nu mă poţi ajuta? Şi Eva i-a spus tot ce i-a trecut prin minte.

   Cu ce bucurie i-a spus mama fiicei ei despre dragostea lui Dumnezeu, care L-a dat pe Fiul Său în locul ei să sufere şi să moară! Şi acum, El S-a gândit în dragostea Sa la Eva şi i-a transmis prin zăpada albă un mesaj, ca să o încurajeze să vină la Mântuitorul şi să primească mântuirea pe care El o dă cu bucurie.

   Nu a durat mult timp până când Eva a putut crede că Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi a primit-o fiind acum proprietatea Lui scumpă. Da, ea era acum mai albă decât zăpada prin Acela „care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său (Apocalipsa 1.5).