Rugăciunea este o putere

   Rugăciunea este o putere care ne păzeşte. Mântuitorul Se bucură, când copiii Săi Îi spun totul, iar El îi ajută în tot felul de moduri.

   Vreau să vă povestesc acum cum m-a păzit pe mine Tatăl nostru ceresc şi drag, când am fost la serviciul militar.

   La şcoala de recruţi îngenuncheam adesea şi Îi spuneam Mântuitorului tot ce mă mişca. Camarazii mei se mirau de acest lucru, pentru că nu văzuseră niciodată aşa ceva.

   Am putut să le spun ce a făcut Domnul meu iubit Isus pentru mine. Dar cei mai mulţi nu credeau că Dumnezeu ascultă rugăciunea.

   Într-o zi ni s-a spus că locotenentul nostru va fi mutat. El trebuia să preia un alt regiment, iar noi trebuia să primim un alt locotenent, care nu era aşa de îndrăgit. Atunci, camarazii mei au venit la mine şi mi-au spus:

   - Trebuie să te rogi în seara aceasta, ca locotenentul nostru să poată rămâne la noi.

   Am fost imediat de acord. Dar ei au adăugat:

   - Dacă însă totuşi va fi mutat, atunci rugăciunile tale nu sunt nimic, atunci poţi liniştit să încetezi cu rugăciunea.

   Le-am răspuns:

   - Dumnezeu mă poate asculta ca pe Daniel, dar dacă El nu vrea, totuşi El rămâne Dumnezeul meu.

   În acea seară am spus în rugăciune rugămintea ca Dumnezeu să conducă în aşa fel lucrurile ca locotenentul să poată rămâne la noi. Şi a doua zi apăru locotenentul şi ne-a comunicat:

   - Nu voi fi mutat; pot să rămân la voi.

   Imediat, un camarad a strigat:

   - Arthur este motivul că dumneavoastră puteţi rămâne la noi; căci el s-a rugat pentru acest lucru. Acum vedem că rugăciunile lui folosesc la ceva.

   A trecut ceva timp de atunci. Curând şcoala s-a apropiat de sfârşit. Atunci, câţiva camarazi au vrut să ne joace o festă. Ei s-au înţeles să ungă faţa camarazilor cu cremă de pantofi, şi ne-au luat la rând unul după altul. Când au ajuns la mine, unii au spus:

   - Acum să vedem dacă se mânie când va arăta aşa de negru!

   Dar un altul a propus să nu mă dea cu cremă. Dar nu se făcea nicio excepţie. Dar apărătorul meu a devenit mai hotărât şi a poruncit:

   - Interzic tuturor să-l atingeţi pe Arthur! El poate să se roage să ne meargă rău, şi atunci nu vom scăpa; căci rugăciunile lui sunt ascultate.

   Şi gândiţi-vă, ei m-au lăsat în pace. Aceasta mi-a dat curaj să mă încred mai departe în Mântuitorul.