„Repede, repede!“

   Victor era un băiat foarte nerăbdător. Aceasta s-a văzut de când a fost foarte mic. Când mâncarea nu era gata sau jucăria lui nu îi era dată imediat în mână, atunci dădea din picioare și striga: „Repede, repede!“ Părinții încercau fără rezultat să lucreze împotriva acestei nerăbdări.

   Și la școala duminicală, nerăbdarea lui Victor era văzută. Când copiii trebuiau să caute un verset în Biblie, Victor parcurgea rapid capitolul și dacă găsea versetul, se mișca nerăbdător și își înălța capul peste ceilalți copii care stăteau aplecați asupra Bibliilor lor. Învățătoarea lui de la școala duminicală, domnișoara V., avea de furcă cu nerăbdarea lui Victor.

   - Victor, îl îndemna adesea, îți vine așa de greu așteptarea?

   - Da, da, eu așa sunt, repede. Nu pot să aștept. La mine totul trebuie să meargă rapid!

   - Dar nu te gândești că a putea să aștepți este foarte important pentru noi toți și că Dumnzeu are mijoace și căi să ne învețe aceasta – poate chiar într-un mod care nu ne place deloc?

   Când copiii au venit duminica următoare la școala duminicală, vorbeau cu toții de-a valma. Se întâmplase o nenorocire: Victor a fost accidentat de o mașină și dus la spital.

   Cât de rău îi părea învățătoarei de la școala duminicală! Îi era așa de drag Victor cel nerăbdător! Imediat după prânz l-a vizitat la spital. Victor se afla în pat învelit bine și cu fața albă ca zăpada. El încercă să zâmbească și să fie curajos.

   - Este așa de greu să stai liniștit, spuse el, doctorul spune, că dacă mă străduiesc și nu dau din picioare, voi fi în câteva săptămâni iarăși sănătos.

   Dar au durat douăsprezece săptămâni, douăsprezece săptămâni lungi, până când Victor a putut să se ridice iarăși. Surorile medicale spuneau despre el: „Victor este cel mai curajos și cel mai răbdător băiat pe care l-am avut aici vreodată.“

   Este ciudat, veți gândi voi.

   Victor însă nu a reușit din propria lui putere să stea liniștit și să aștepte. Când domnișoara V. l-a vizitat iarăși, tocmai avea dureri mari. Le-a suportat cu răbdare. Când învățătoarea l-a lăudat, băiatul a spus: „Urmez sfatul dumneavoastră și mă rog, iar aceasta mă ajută.“