Dumnezeu înaintea ochilor

   Un băiețel mergea în fiecare zi la un coleg de școală, pentru ca apoi să meargă împreună la școală. Așteptând în cameră după colegul său, n-a văzut niciun om, dar uitându-se mai bine în jur a observat pe pervazul unei ferestre un coș plin cu mere.

   „Ce mere frumoase!“ s-a gândit el, a mers spre ele și s-a uitat cu jind la ele. Ar fi luat un măr cu el, dar și-a spus: „Nu, nu am voie! Chiar dacă aici nu mă vede nimeni, Dumnezeu mă vede. El vede și știe totul.“ A lăsat neatins coșul și merele și s-a îndreptat spre ușă.

   Dar din spate i s-a adresat cineva.

   - Stai o clipă, băiatule, a spus o voce joasă.

   Băiatul s-a speriat și s-a uitat în jur. Un bărbat în vârstă, care stătuse într-un colț întunecos lângă sobă, s-a apropiat de băiat și i-a spus:

   - Băiete, să nu-ți fie frică. Îmi placi – pentru că L-ai avut pe Dumnezeu înaintea ochilor tăi. Ia-ți mere! Câte vrei! Câte îți încap în buzunare!