Micul hoţ

   Cine este un hoţ? Un hoţ este un om care a furat. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune tot mereu: „Să nu furi!”

   În orfelinatul nostru aveam tot mereu de-a face cu câte un mic furt. Hoţul încerca să se ascundă, dar ochii speriaţi, capul roşu, neliniştea dezvăluiau de cele mai multe ori hoţul.

   Într-o zi i-au fost furaţi unui băiat trei dolari. Cine a făcut acest lucru? Niciunul nu a recunoscut că este hoţul.

   Învăţătorul i-a chemat pe toţi copiii în sala de mese şi le-a ţinut o predică serioasă. Totuşi nimeni nu a recunoscut că este hoţul.

   Dimineaţa următoare, învăţătorul le-a vorbit iarăşi cu seriozitate despre păcatul furtului. Dacă hoţul îl va recunoaşte acum, atunci el nu va fi bătut. Dar dacă nu-l va recunoaşte, atunci Dumnezeu îl va descoperi şi hoţul va fi pedepsit. Dar nimeni nu a spus niciun cuvânt!

   Încă o dată li s-a prezentat cu mare seriozitate că Dumnezeu îl cunoaşte pe hoţ, căci Dumnezeu l-a văzut şi acum se va vedea cine a furat.

   Toţi copiii trebuiau să vină în curtea şcolii. Într-o cameră mică şi întunecoasă a fost aşezată o masă şi pe masă a fost legat un cocoş mare. Fiecare copil trebuia să pună mâna pe coada cocoşului. Dacă cocoşul va cânta, acela va fi hoţul.

   Înainte s-au rugat încă o dată ca Dumnezeu să-l descopere pe hoţ. Apoi fiecare băiat trebuia să intre singur în camera întunecoasă. Nimeni nu îl putea vedea acolo. Apoi trebuia să atingă coada cocoşului şi să iasă printr-o altă uşă. La puţină depărtare de uşă era învăţătorul, iar fiecare copil trebuia să-i arate mâna când ieşea din cameră şi se aşeza lângă învăţător.

   Cincizeci de copii au intrat deja prin cameră, dar cocoşul nu a cântat.

   - Dumnezeu va descoperi hoţul, spunea mereu învăţătorul.

   Băieţii au mers mai departe, unul câte unul, prin cameră, atingeau coada cocoşului, iar când ieşeau, învăţătorul cerea fiecăruia:

   - Să-ţi văd mâna.

   76 de băieţi au trecut deja, iar acum urma al 77-lea băiat. Acesta a intrat, a ieşit şi a trebuit să arate mâna ca şi ceilalţi. Şi iată – învăţătorul a spus:

   - Tu eşti hoţul!

   Dar băiatul a spus cu glas plângător:

   - Dar cocoşul n-a cântat.

   - Dar nu i-ai atins coada, i-a spus învăţătorul.

   - Nu, pentru că mi-a fost teamă că va cânta.

   - Unde ai ascuns banii?

   - În cameră, a fost răspunsul hoţului prins.

   Cum a putut să ştie învăţătorul că acest băiat nu a atins coada cocoşului? Învăţătorul a uns coada cocoşului cu ulei, iar fiecare băiat care o atingea avea ulei pe mână. Acest băiat avea mâna curată, deci nu a atins coada, pentru că i-a fost teamă că cocoşul va cânta.

   Da, băiatul a vrut să fie mai isteţ ca ceilalţi în camera întunecoasă şi să nu atingă coada, dar Dumnezeu a descoperit păcatul!

   Oh, dragi copii, feriţi-vă de furt! Nu deveniţi hoţi! Odată totul va ajunge la lumină, şi atunci vai de hoţi! Recunoaşte astăzi dacă ai furat ceva de la mama sau de la altcineva! Adu totul în ordine! Ei te vor ierta şi apoi spune-I şi lui Isus!

   „ ...nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.” Matei 10.26

   „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.” 2 Corinteni 5.10