În autobuz

   Într-o stație de autobuz s-au alăturat călătorilor deja existenți în autobuz un bătrânel de optzeci de ani, o femeie de vârstă mijlocie și un tânăr de șaisprezece ani.

   Bătrânelul cu păr alb-argintiu și adus de spate spre pământ a început o conversație cu vecinul său. Gura lui mergea întruna – dar nu avea o vorbire frumoasă și care l-ar fi bucurat și l-ar fi îmbărbătat pe cel de lângă el, ci în vorbirea sa erau doar înjurături îngrozitoare și jignitoare la adresa lui Dumnezeu. Pe fețele călătorilor se citea groaza, dar toți tăceau!

   Dar deodată, băiatul de șaisprezece ani – palid, tremurând și adânc mișcat - și-a pus mâna pe brațul bătrânului și i-a spus:

   - Dragă domnule, dacă aveți pe cineva pe care îl iubiți cu adevărat, atunci vă doare mult dacă se vorbește despre El în prezența dumneavoastră tot felul de lucruri rele.

   - Desigur, a afirmat bătrânul. Tânărul a continuat:

   - Dumnevoastră tocmai ați vorbit despre Cineva, pe care eu Îl iubesc mult, într-un mod care pe mine m-a rănit adânc.

   Bătrânul a spus:

   - Nu cunosc pe nimeni pe care să-l iubiți dumneavoastră! Nici măcar nu știu cine sunteți!

   Tânărul i-a explicat:

   - Dragă domnule, dumneavoastră L-ați batjocorit pe Dumnezeu care locuiește în cer; El mi-a arătat așa de multă bunătate și Îl iubesc mult. – Sunt doar un copil, dar dumneavoastră vă aflați la marginea mormântului.

   Cu aceste cuvinte a scos Biblia din geantă, i-a pus-o bătrânelului pe genunchi și i-a spus cu nostalgie:

   - Citiți Cuvântul lui Dumnezeu și gândiți-vă că oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar apoi urmează judecata! Dumnezeu să dea ca atunci să puteți sta înaintea Lui.

   Tânărul și-a încheiat cuvintele cu lacrimi și l-a privit pe bătrân în ochi. Pe obrajii acestuia a trecut o ușoară roșeață – nu de mânie, ci de rușine.

   După o scurtă tăcere, bătrânelul a răspuns cu glas tremurător:

   - Îți mulțumesc, tinere, pentru învățătura pe care mi-ai dat-o; nu o voi uita niciodată. Și eu am avut o mamă credincioasă, dar nu i-am urmat îndemnurile.

   Toți călătorii au rămas adânc impresionați de mărturia tânărului și de mărturisirea bătrânului. Liniștiți și cugetând au stat unii lângă alții până la capătul călătoriei.

   Câteva luni mai târziu s-a aflat că un bătrânel a plecat din lumea aceasta în credința în Mântuitorul Isus Hristos. Nu era altcineva decât bătrânul pe care tânărul l-a trezit din somnul morții prin mărturia sa! – Ce rod bogat, binecuvântat a adus mărturisirea în autobuz!

   Nu ne dă aceasta curaj să stăm și noi  tot așa de credincioși de partea Mântuitorului și să mărturisim despre El? Oh, să îndrăznim chiar dacă inima ne bate cu putere și teama aproape ne sugrumă! Mântuitorul este cu noi și vrea să ne ajute!

„Să nu-ți fie rușine dar de mărturisirea Domnului nostru...“ 2 Timotei 1.8

„Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!“ Isaia 41.13

„De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.“ Matei 10.32, 33